Poezie
ora de recunoaștere
jurnal apocrif
1 min lectură·
Mediu
ce aer greu duc în această-mbrățișare
ce spaimă a copilului de umbre vagi pe ziduri
mă pândește încă
și umblu cu o cheie romană
vă bat în porți ora de recunoaștere
când voi de mult poate ați adormit
cum să vă las într-o simplă
părere de rău ce se transformă-n acceptare
și cum pot fi eu altfel
decât o voce
nu mâinile mele obscure să le pedepsiți
când aproape de nimeni așteptat
cu această umbră
mân pietrele orașului spre turnuri
024.398
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “ora de recunoaștere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/1797598/ora-de-recunoastereComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Final deosebit de sugestiv, recompune retrospectiv poezia. Un bogat peisaj imagistic se desfășoară sub o retorică bine condusă și îmi dă impresia unui autoexil în mijlocul urbei privite cu detașare. Sentimentele sunt ținute în mâini ca niște hățuri, nu e de mirare că autorul își poate mâna inedita turma de pietre.
0

o ora de recunoastere dintr-un jurnal apocrif. mi-a placut enorm ideea.
felicitari!:)
Laur