cu zahăr în pumn
nu fac parte dintre acei copii rătăciți de guvernante și răsfățați de străini semăn acum cu un grăjdar abia mișcându-se printre rosturile lui am surâsul celui care umblă cu zahăr în pumni pentru
MLMihai Leoveanuora de recunoaștere
ce aer greu duc în această-mbrățișare ce spaimă a copilului de umbre vagi pe ziduri mă pândește încă și umblu cu o cheie romană vă bat în porți ora de recunoaștere când voi de mult poate ați
MLMihai Leoveanulupii mână stelele cu limba pe cer
era numai ziua care își dezvelise dinții și încremenise astfel poate se numea cineva pentru cuvântul nespus însă de mult nu se petrecuse miracol nici moarte nici cântecul adevărat nici vreun
MLMihai Leoveanuobsesie matinală
uit pe bandă rulantă insule de memorie plutesc în derivă pe undeva mă salută oameni pe stradă le răspund jovial nu-mi amintesc să-i fi cunoscut vreodată e stresant să călătorești printre
MLMihai Leoveanuvenirea următoare
cum faceți cum nu faceți pe urmele voastre de mii de ani înflorește câmpia română deseori sunt amărât că-n urma mea numai cuvinte ar putea să rămână ar trebui de fapt eu fiul vostru să schimb
MLMihai Leoveanudespre foc și altă așteptare
primește femeie aceste gata rupte și întunecate lemne de dragoste încă vibrând de genunchii mei sângeroși să adormi și tu cu ele sub cap să le auzi pocnind în geam și când vei vrea să te
MLMihai Leoveanudoamna Celesta este chemată la vorbitor
slujbași cuminți măturătorii curăță patinoarul de zăpadă acum din ochii mei întorși o altă ninsoare începe să cadă nu știu ce se-ntâmplă-mpotriva zăpezii e-ndepărtată zilnic și de mai multe
MLMihai Leoveanufelul meu de a fi
de două ori pe zi merg de-a lungul unui râu gălăgios dar pentru mine râul e asemenea unui copil care nu se oprește din plâns pentru ca fiecare drum al meu să se petreacă în liniște în nopțile
MLMihai Leoveanuemigrarea prin tablouri
nu știu cât mai vrea să ia din mine poezia am ajuns să scriu cu sângele Mamei de aceea deseori mă gândesc la frunza rămasă de astă-toamnă între geamuri de aceea deseori înspre tine ochii
MLMihai Leoveanuacum pe mine copil să mă aduc ție
aș vrea pe mine copil să mă aduc ție nevinovat și-ncrezător în tot ce mi-ai spune uimit s-aștept în nemișcare cu pleoape tulburi lumea-n zadar aș înțelege-o dar ai avea pe cineva
MLMihai Leoveanuo femeie sărutată pe tălpi
(cred că mi-a fost ursită cu toate că nici nu știa deosebirea dintre cel care gândește și cel care caligrafiază) când prima dată am văzut-o la hazna abia ridicând găleata făcându-mi-se milă
MLMihai Leoveanutestament 10
voi călători ce traversați regatul acestei inimi care nu va-nceta să fie regatul unei slugi – dar poezia e singura eternă dinastie – nu trebuie să vă opriți în dreptu-mi nu vreau onoruri lacrimi și
MLMihai Leoveanutestament 10
voi călători ce traversați regatul acestei inimi care nu va-nceta să fie regatul unei slugi – dar poezia e singura eternă dinastie – nu trebuie să vă opriți în dreptu-mi nu vreau onoruri lacrimi și
MLMihai Leoveanurememorări pastișe reveniri
cântam pe brânci pe coate cântam în general și în mediul acvatic în memoria mea se ridicau peste tot monumente ale necunoscuților mă ordonam după clasificări din afara mea instrumentul perfect era
MLMihai Leoveanusumar de eu
democrația stresului ce să fie, Doamne? când nu poți să taci altfel taci pe silabe, Bedranos … aș vrea să DA mai peste margini totul izbucnește în flăcări… ai ajuns și aici,
MLMihai Leoveanulamento
lui Doamne dă-i un loc de a visa în somn ci eu nici mort nu voi dormi în vis fă-l Doamne fă-l Doamne domn dar ia din mine tot ce ai închis o limbă de clopot mă linge pe frunte răsar
MLMihai Leoveanutotul despre o vară pe dealul Galata când mi-am amintit de ultima bancă, manuscrise fumegând și o nucă îngemănată
am avut profesori corecți – mă mutau din banca din față știau ei că oricare lucru pe care îl privesc începe să fumege am avut profesori corecți mă mutau în fiecare toamnă din banca din
MLMihai Leoveanubrațul meu îngenunchiază
în sfârșit brațul meu îngenunchiază pe masa orgoliului dar lacrima noapte de noapte crescută acum e perina care mă ține treaz în sfârșit brațul meu îngenunchiază pe masa orgoliului dar am această
MLMihai Leoveanumartie cu umeri de gheață
atât de repede uitate sunteți voi care în fugă traversați străzile frumoaselor în rochii demodate și care înfloriți numai în cer eterne virginități femei ale poeților nimeni astfel nu își amână
MLMihai Leoveanualfa
tu ești Alfa centrul vieții mele și totuși nu-nțeleg dacă o rază din ochiul tău asupra mea coboară de ce în mine-atunci se înnoptează? (cam astfel începea un poem scris în urmă cu vieți când
MLMihai Leoveanuaberația de dimineață
eu mi-am trăit statuile pe gheață izbindu-se-alcoolic și scânteind lunar de-un vânt mocnit în ierburi din mine vor rămâne doar pietre de hotar am fost o blasfemie necesară un înger policrom la
MLMihai Leoveanulinia vieții
privirea îmi alunecă-n stânga unde lumina transpiră cine e măcelarul știrb ce taie pe la spate pe cei ce privesc înainte? sanscritologul susținut de veșnicia amneziei divine se
MLMihai Leoveanuseiko-san și alte sentimente
chiar poți muri într-o pace florală mai repede înăbușit. chiar nu o astfel de beție acum. dar afla-vei locul și numele tu care prin tăcerea mea exiști pe apa înghețată a cărei guri să treci
MLMihai Leoveanupântec dungat de fragi
azi te chem între spini te-aș duce înapoi acolo pe dealul ca un adormit cu capul pe genunchi unde cerul e sfărâmicios și pe lacuri de o zi mai plâng frunze albe din trupul tău de nordică vreau
MLMihai Leoveanu