Poezie
brațul meu îngenunchiază
jurnal apocrif
1 min lectură·
Mediu
în sfârșit brațul meu îngenunchiază pe masa orgoliului
dar lacrima noapte de noapte crescută acum e perina care mă ține treaz
în sfârșit brațul meu îngenunchiază pe masa orgoliului
dar am această lacrimă integră care îmi ține capul sus
și toți mă veți vedea viu și puternic
pe geam curg zoile ploii mâinile îngerilor
tu înecată-n noaptea nunții mireasă nebună
mai strigi fierbintea cenușă a deșertului
în care ochi cu ghiare scormonind
au pregătit o lungă defăimare
tu încă plângi în locul meu
la amândouă capetele unei vieți
și eu de mult în acest basm
pentru năframa sângerând nu te-am crezut în pericol
căci totdeauna ție ursit
cel fără un capăt al vieții în pământ
și curg zoile ploii – o fereastră sălbăticită
se umflă și pocnește în lume
ca și cum nu ar fi o egală distanță
de la moarte la viață
014.762
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “brațul meu îngenunchiază.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/236512/bratul-meu-ingenunchiazaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPCPCamelia Petre✓mi-a placut ultima strofa. e cursiva in idee si exprimare. plus aceasta imagine: \"o fereastră sălbăticită/se umflă și pocnește în lume\", de nota 20:)
0