Poezie
lupii mână stelele cu limba pe cer
jurnal apocrif
1 min lectură·
Mediu
era numai ziua care își dezvelise dinții și încremenise astfel
poate se numea cineva pentru cuvântul nespus
însă de mult nu se petrecuse miracol nici moarte
nici cântecul adevărat nici vreun copil
sau poate doar încremenirea delira
orbi genunchii femeilor singure
în falansterele nebunilor cu chipul cioplit
și copilul gras al norocului
asculta cu urechea strivită-ntre uși
cum lupii mână stelele cu limba pe cer
era ziua a opta în ceasul al treisprezecelea
când fiecare înțelesese ce trebuia
lângă soclul crucificatului – floarea de bestie
și nimeni nu voia să semneze victoria
024.269
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Leoveanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Leoveanu. “lupii mână stelele cu limba pe cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-leoveanu/poezie/1797196/lupii-mana-stelele-cu-limba-pe-cerComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMCa sa fiu rautaciosa, ca oricum nu raspunzi la comentarii: nu inteleg nimic din textul asta. Mi se pare greu de citit, pretentios, cuvinte pe care tre\' sa le caut in dex. Ceea ce am sa si fac. Pa!
0
,,orbi genunchii femeilor singure,,
sau glasul fiarelor tăcând.
cu sinceritate,