în fiecare secundă o absență esențială
părăsim un om suntem părăsiți de un altul ne închidem o vreme să nu vedem cum dalele de piatră sunt aidoma vieții noastre mai mult ca imperfecte… în fiecare secundă o absență esențială cineva
MLMihai Leoveanuîn fiecare secundă o absență esențială
părăsim un om suntem părăsiți de un altul ne închidem o vreme să nu vedem cum dalele de piatră sunt aidoma vieții noastre mai mult ca imperfecte… în fiecare secundă o absență esențială cineva
MLMihai Leoveanu...
Când mi se va săpa în apă groapa timpul umbra mea developând-o Când în sfârșit de-atâta plâns ascultându-vă cu evlavie nemărturisită de plâns îmi vor cădea dinții și gingiile-mi vor fi cuiburi de
MLMihai Leoveanustrigare din dealul pe nume Galata
Începând cu 1 septembrie 2007, SOLDAT(ul) CU BOCANCII PREA GREI mărșăluiește pe ulița poeziei purtat de ARIPA DIN SPATELE GLONTELUI. Sunt liniștit - am reușit să ajung la final. Atât. De fapt,
MLMihai Leoveanuvedere de la mansardă
cum ți se pare de la mansardă prin norul de fluturi cât îngerii prin norul de îngeri orașul mort? luna abia își scutură putregaiul peste capetele noastre o adiere de vânt mă leagă la ochi cu
MLMihai Leoveanu...și însuși Dumnezeu mă latră
obraznic vă apar? curând scăpați de mine – scap de voi – în casa mea vor coborî stele de sânge în noroi grâul mai plin, struguri mai dulci vor crește – vor avea de toate doar cei ce l-au
MLMihai Leoveanuruine în soare
sclav în iubire să fii dar să ai după cine să mergi în genunchi după cine să amețești privind să umbli numai ca-ntr-o beție care nu vrei să se termine și rareori trezit să nu ai timp să te
MLMihai Leoveanulast dream 4
De mult te uiți la mine de când stau pe malul acesta? Am văzut dimineața în vale. Dar pește ai prins? Nu n-am prins dar am văzut dimineața în vale. Tu mă privești de-o viață. Așa e. Acum nu mai
MLMihai Leoveanulast dream 3
-Și stai de mult pe malul acesta? -Am văzut codrul cum se leagănă. -Dar pește ai prins? -Nu n-am prins dar am văzut codrul cum se leagănă. -Stai de mult pe malul acesta. Adevărat. Vino cu mine și
MLMihai Leoveanulast dream 2
Iubitul meu poartă sămânța. Asemeni cerului ce-și poartă stelele lui el este generos ca răsăritul soarelui și ca luna înainte de apusul ei. Ai zice că acolo se îndreaptă tot zâmbetul lui. Eu sunt în
MLMihai Leoveanulast dream
Iubita mea poartă rod. Pântecele ei este rotund ca luna dar plin ca soarele de dimineață. De aceea și zâmbetul ei vine tot din pântece. Eu unul n-o las să facă nicio treabă. Dar voi dacă ați avea
MLMihai Leoveanunoi
noi cei încrezători în speranța voastră cei storși de nopți și de toate câte vă trec prin cap cei fără absolut nicio vină că nu putem fi altfel cei fără putere mereu și la o adică nu ne interesează
MLMihai Leoveanumă retrag în păduri - aura numelui meu este alta (III)
cum să te fi înțeles cei care nu știu nimic despre ei înșiși? exiști pentru ei însă atât de departe de propria viață încât inobservabilă ar trece și absența ta. oare să nu te fi atins nici umbra
MLMihai Leoveanumă retrag în păduri - aura numelui meu este alta (II)
parcă eram într-o țară nordică nicăieri nu văzusem atâta lume civilă dispăruseră toate uniformele într-un oraș atât de liniștit de parcă-n toate casele nu se mai făcea decât dragoste eram undeva
MLMihai Leoveanumă retrag în păduri - aura numelui meu este alta
ba chiar sunt periculos. de aceea mă retrag în păduri – până când să vă provoc până când să accept hăituiala în spațiu deschis? știu. se va spune că unui singuratic îi este indiferent dacă va veni
MLMihai Leoveanucuvinte de trecut la personale
că exiști e puțin spus în toate casele oamenilor tăi am fost în fiecare seară mâna mea transparentă mângâie ochii copiilor gura mea îți sporește cântecul sau tăcerii tale se adaugă numai
MLMihai Leoveanuprizonier în somnul tău
într-una din acele nopți în care simt poezia ca o dragoste care mă umilește, când sufletul meu se umple de o bucurie secretă și în același timp nu uită să se întrebe încă o dată într-una din
MLMihai Leoveanucontemporan cu neputința
te-au uitat cei de aproape și cei de departe - cine te mai iubește, popor al meu? – dacă însuți vei uita de tine te va uita și Dumnezeu se aruncă în tine cu pietre și resturi deși pentru mulți
MLMihai Leoveanufinal
Nu știu dacă am fost un poet adevărat, dar știu că am fost om, pentru că am iubit mult și am suferit mult, pentru că am greșit mult și am știut să-mi recunosc – ori de câte ori s-a putut – greșeala
MLMihai Leoveanutestament 9
porumbelul mort în drum primul pe care-l văd cu o aripă sub el cu cealaltă îmbrățișând rigola și atât de mult soare vin să te văd cumva tot timpul vin să te văd tu îmi povestești despre o veveriță
MLMihai Leoveanutestament 8
atâta precizie obosește și când ne aflăm într-o mulțime de astfel de noduri mărunte și dese, ca-ntr-un covor persan în care nu mai percepi modelul cuvintele tale care se schimbă în funcție de
MLMihai Leoveanutestament 7
camera din care plec mereu pereții palizi într-un colț o simfonie care se crește pe sine precum havuzul unei râvnite grădini interioare dacă vreodată are să-mi fie o casă călcătura mea
MLMihai Leoveanutestament 6
el rămâne-n război, în mijlocul walkiriilor dezlănțuite, privirea înălțată ca să vadă dușmanul din departe, tresare poezii împărțite-ntre prieteni, Cavafis el vorbește, parcă dă ordine, desigur un
MLMihai Leoveanutestament 5
trec pe lângă ochii tăi închiși disperarea mea poeziile atârnându-se de o posibilă ghilotină fereastra cea deschisă tot timpul privind la oraș peste un zid roșu cactușii otrăviți cu frig și
MLMihai Leoveanu