testament 9

porumbelul mort în drum primul pe care-l văd cu o aripă sub el cu cealaltă îmbrățișând rigola și atât de mult soare vin să te văd cumva tot timpul vin să te văd tu îmi povestești despre o veveriță mâncând pe o șa de bicicletă cum uit să-ți povestesc despre mine despre ce-aș vrea ca să fie și despre ce are să fie când mă vor duce cu mantie de purpură peste șoldurile goale ale gândurilor primăvara asta nebănuit de aspră la gust viermuiala de coate și pestrița limbă a celor ce-și urmau după babel lumina căzând peste poezie la amiază când timpul e mai vâscos și durerea e carne din petrecerea mea peste voi minunată amintire de bârfit seară de seară despre cel care-a fost și a făcut ce era de nefăcut