ruine în soare

sclav în iubire să fii dar să ai după cine să mergi în genunchi după cine să amețești privind să umbli numai ca-ntr-o beție care nu vrei să se termine și rareori trezit să nu ai timp să te ridici vreodată supus cerând iertare să fii crezut și să-ți continui drumul prin marile furtuni devastatoare surâsul ei să fie surâsul unei lumi când uneori te mustră să crezi că ți se-nchină să-ți născocească mitul prin propriul tău abis și chiar din suferință să-mprăștie lumină ce preț să aibă toate când astfel îmi apar? ce aur diamante sau perle orbitoare? aș merge după tine oglinda vieții mele căci eu cunosc doar vraja ruinelor în soare