vedere de la mansardă

cum ți se pare de la mansardă prin norul de fluturi cât îngerii prin norul de îngeri orașul mort? luna abia își scutură putregaiul peste capetele noastre o adiere de vânt mă leagă la ochi cu părul tău dacă am coborî să traversăm orașul mort am descoperi în sfârșit pelicula unui film turnat în noroi însă memoria mea ar putea să ne vadă ar spune iată în mișcare tabloul lui Bonnard „Femeie cu câine” dacă totuși se dezgheață dacă totuși se va descoperi pelicula unui film turnat în noroi? doctore, nu e adevărat! chiar crezi că aș putea să visez în somnul altuia? închipuiește-ți că s-ar trezi în timp ce visez – cum ar trebui să dispar? doctore, glumești – nu mă pricep nu am visat niciodată în somnul alteia altfel o văd? în ochii mei nu timpul ci resturile cântecului s-au depus privirea mea e vântul care-mprăștie cenușa cântecului peste orașul mort altfel te văd? sub pleoapele mele nicio alta din lume nu a dormit mai frumos adu-ți aminte că sunt muritor cu o floare în gură te rog