prizonier în somnul tău

într-una din acele nopți în care simt poezia ca o dragoste care mă umilește, când sufletul meu se umple de o bucurie secretă și în același timp nu uită să se întrebe încă o dată într-una din acele nopți în care ideea se dezvoltă cu degetul la gură până când în sfârșit poezia își aprinde motoarele într-una din acele nopți superbe ușoare încât le-ar putea susține până și picioarele tale de barză într-o asemenea sărbătoare a cerului când luna e o zgardă roasă și părăsită de sânge cu marele frig din nordul acela îndepărtat ia-mă prizonierul somnului tău