contemporan cu neputința

te-au uitat cei de aproape și cei de departe - cine te mai iubește, popor al meu? – dacă însuți vei uita de tine te va uita și Dumnezeu se aruncă în tine cu pietre și resturi deși pentru mulți ai fost frate la greu lumea stă-n cumpănă pe umerii tăi și totuși te sperie cu blana de leu când unii din orgoliu îți mai dau speranță rămân deoparte mut ca ultimul ateu și chiar de mă rog sau plâng pentru tine poate că nu te mai iubesc nici eu