Poezie
Ne vom recunoaște
ceașca noastră de iunie
1 min lectură·
Mediu
torn în grabă cuvinte în ceașca noastră de iunie dă-mi te rog o amintire pai
îi voi face două capete unul de pasăre altul de apă te voi pune să alegi în fiecare seară
cu mâinile la ochi adulmecând spune-mi ce zi ai numit acum intrăm într-un tărâm aleatoriu
îți voi pune și-o bucățică de gheață în palma întinsă începem să ne condensăm pe alocuri
în respirații circulare stăm în pragul acestui anotimp al cancerului învățăm mersul pe dos
important când te naști dintr-un unghi cu prea multe grade incandescent aproape
să nu întrebăm cât aer ne-a mai rămas întoarce-te acum și vezi rostul capătului de apă
cât de uriaș îmi pari ținând anii de mână poate că azi am prins nisipul de iele
le-am biciuit s-au scufundat cu totul în capătul de pasăre nu-ți fie teamă iubito
cât de sărat mi te aduni pe buze de-acolo totul miroase a grâu promis, roșu,
de aici mă aștept să apar din clipă în clipă am toate cuvintele și o ceașcă de ceai
noi
îi voi face două capete unul de pasăre altul de apă te voi pune să alegi în fiecare seară
cu mâinile la ochi adulmecând spune-mi ce zi ai numit acum intrăm într-un tărâm aleatoriu
îți voi pune și-o bucățică de gheață în palma întinsă începem să ne condensăm pe alocuri
în respirații circulare stăm în pragul acestui anotimp al cancerului învățăm mersul pe dos
important când te naști dintr-un unghi cu prea multe grade incandescent aproape
să nu întrebăm cât aer ne-a mai rămas întoarce-te acum și vezi rostul capătului de apă
cât de uriaș îmi pari ținând anii de mână poate că azi am prins nisipul de iele
le-am biciuit s-au scufundat cu totul în capătul de pasăre nu-ți fie teamă iubito
cât de sărat mi te aduni pe buze de-acolo totul miroase a grâu promis, roșu,
de aici mă aștept să apar din clipă în clipă am toate cuvintele și o ceașcă de ceai
noi
043395
0
Recunosc, citeodata poezia ta e ca un labirint: intru pe o poarta larga si luminoasa (\"îi voi face două capete unul de pasăre altul de apă te voi pune să alegi în fiecare seară\") apoi, dintr-o data, descopar ca m-am pierdut (\"acum intrăm într-un tărâm aleatoriu\"). Incep sa caut, febril, din ce in ce mai febril (\"întoarce-te acum și vezi rostul capătului de apă\") si atunci cind credeam ca voi ramine prins pentru totdeauna in acest labirint in care intunericul se culca imbratisind lumina si sarutindu-i buzele fierbinti, imi arati iesirea (\"de aici mă aștept să apar din clipă în clipă am toate cuvintele și o ceașcă de ceai\").
Da, clar: poezia ta nu lasa omul sa se odihneasca. E o vesnica provocare. Which is good, really good!