Despre nelimitat

asta mi-a placut, nu numai pentru ca imi e mie dor de mare si de scoici, are si versuri carora nu le prind tot intelesul dar nici nu vreau sa le desfac azi.

de atatea ori de cate ori povestea trebuie spusa, de atatea ori va aparea povestitorul intr-un anotimp sfaramat. frumos.

as fi ales un font o idee mai mare si altceva in loc de anina pentru a reda ideea...

zambetul - o portiune de har pe care-o porti frumos,
tablou cu mai mult scoici, dar si cu povesti neterminate despre anotimpuri de creta, mainile cresc nevazute, uneori seamana doar cu niste maini, alteori aduc furtuna sau ocean leagan acasa
dar povestea se spune mereu, cineva invata despre copilarie din exact o mie de cuvinte...
frumos, asa cum te stiam
drag Anana

Dana, nici eu nu imi doresc sa desfac toate intelesurile in ceea ce scriu, asa ca... e cu atat mai bine. Ma bucur ca te-ai apropiat de poezia aceasta.
M-am gandit la un font mai mare, am incercat, dadea foarte prost, asa ca am lasat asa. Acum am mai si flatuit imaginea, asa ca ;-)) no way back.
de \"anina\"... inteleg de ce (Maine anina)... dar ma mai gandesc. si... aceeasi problema ;-)

Anana, cred ca ai prins un cuvant gresit, era \"mama\" nu mana ;-))) Or fi de vina fonturile ;-).
Da, despre har este vorba de fapt, si despre cum uneori vedem doar \"portiuni\" din ceea ce este, de fapt, nelimitat, in transformarea noastra continua...
Drag,

\"De cite ori cite\" e nevoie sa citesti poeziile Biancai ca sa intelegi? Dar eu am mai spus-o: doar cititorii trebuie sa gaseasca intelesurile, nu autorul nevoit sa explice.
Mie mi-a placut si \"montajul\". Imi da senzatia de \"mare\" dintr-aia \"de cind eram mici\", de anii 70 in care pina si nisipul si scoicile erau altfel...

Anotimpuri de creta....mi-a placut mult.
drag, dana

Eddie, tie nu, nu iti voi explica niciodata ;-) Referitor la poza, aceasta mi-a fost intentia, sa se ridice un fel de \"praf\" de pe toate... Ma faci sa rosesc, stii?

Dana, ma bucura daca ai reusit sa gasesti un vers care sa te incante, mai poposeste cand simti ca te regasesti in ceva.

Drag,

ai devenit mai puțin scoică, mai mult copilă
ca să-ți crească mână nevăzută din umăr
și te poartă, te poartă, te poartă.
monumental.:)

gasesc un ermetism de toata frumusetea la tine aici, asa vad eu acest poem, ca pe unul \"locked\", incanta prin forma lui, se vede prea bine ca e slefuit in amanunt, cu ravna, parca s-a vrut sa se demonstreze ceva anume, nu stiu ce... multe simboluri, multe indicii personale, o enigma frumoasa aceasta scriere, repet: datorita formei, forma atrage ca o floare carnivora.
\"mai putin copila, mai mult scoica...\", foarte interesant.
ma opresc aici spunand ca mi-a placut
cu drag,

draga Bianca, o poezie cu imagini frumoase care trezesc nostalgiile zilelor insorite de copil , petrecute pe malul marii :). Ciao&Bafta mare :)

Este foarte reusita combinatia intre imagine si poezie. Nu stiu cum ai reusit sa scrii maro. Mi-a placut foarte mult.
arhetos

Cosmin, observ ca si tu ai citit la fel, \"mana\" in loc de \"mama\", sa fie oare numai forta inconstientului? Oricum, bine ai venit pe pagina mea, ma bucur ca ai gasit ceea ce spui tu aici, cred insa ca imaginea te-a dus cu gandul departe ;-)

Costin, you really made my night (trebuia sa spun day, dar uite cat este ora acum), si totusi m-am straduit sa nu mai fiu chiar atat de ermetica ;-)) comentarii ca acesta al tau keep me going... pe acelasi drum. nu, nu s-a vrut o demonstratie, desi este intr-adevar scrisa cu multa \"grija\".

Octav, este aici si de nostalgie, si de anume intoarceri inainte-inapoi, da, multumesc,

Mircea, tu chiar esti serios? ;-) Cred ca nu, te mai astept si pe tine si cu alte pareri mai... substantiale.

Tuturor, drag,

poezia e o cununa de amintiri spiralate pe retina. copila-scoica imi pare a fi universul afectiv adus la un nivel pur - apa ar fi lina patrundere spre copilaria ca o oglinda cu chipul mamei rasfrant in ea...

de trei stelute (adunate odata de pe o plaja mai exotica:)
o portiune de text care in acest caz = o portiune de har

Adina, nu ma mai mira coborarile tale atat de adanc in sensuri, cu bucurie le astept si primesc, in trecerea inspre maturitate este intr-adevar chipul mamei, si aici este scoica, desi, desigur, nu numai aici.

Hanna, am prins stelutele in oceanul in care se leagana copilaria, si toate trei imi zambesc, for someone has also been touched by full grace.

Drag si bucurie,