Aurel Sibiceanu

Ești bun, Petre!
(Băse către Petre Roman:
Petre, ești cel mai bun!)


Îmi ridic pălăria mea de fetru!
La epigramă mă voi pricepe
când va cânta cocoșu lu Sân Petru!
... și atunci iscusit voi fi
cât două degerate cepe!

Dar fii pe pace, bată-te norocul,
Mi-o sări în ajutor Nea Dan;
ce-o să-ți mângâie cojocul!

Mulțumesc pentru pentru vizită și pentru bunele cuvinte. Privitor la Femeia din Jurilovca, din poemul tău, am a-ți spune o întâmplare. În tinerețea mea dintâi eram în Jurilovca, dimpreună cu mai vârstnicul meu prieten, poetul Valeriu Pantazi.
Într-o zi, la o vodcă, primarul de acolo ne-a spus, cu năduf, că Ceaușescu luase hotărârea să schimbe numele localității. Atunci, prietenul meu Valeriu i-a spus primarelui: \"Dar nimeni nu vă va împiedica să vă botezați fetele cu numele Jurilovca! Așa va dăinui locul acesta!\" Probabil că așa se va fi întâmplat, că primarul foarte încântat a fost de idee.Jurilovca s-a chemat Unirea până la promulgarea unei legi din 1996, când a revenit la vechiul nume.


Mulțumesc pentru că ai ieșit în stradă în 1989. După Revoluție am aflat că numele meu era pe lista intelectualilor indezirabili și care urmau să fie împușcați dacă revoluția era înnecată în sânge. Lista cu pricina există și o voi publica într-o viitoare carte la care lucrez. Un gând pios pentru colegii tăi
dispăruți.
Sărbători fericite!

Cezar Cătălin Viziniuck - sunteți un cititor exigent
și mă bucur pentru asta. Despre versul acela nu vă spun
nimic. Treceți-l la bizarerii literare!
Mulțumesc de vizită și sărbători fericite!

Mihai Robea - Mulțumesc pentru bunele cuvinte. Privitor la Femeia din Jurilovca, din poemul tău, am a-ți spune o întâmplare. În tinerețea mea dintâi eram în Jurilovca, dimpreună cu mai vârstnicul meu prieten, poetul Valeriu Pantazi.
Într-o zi, la o vodcă, primarul de acolo ne-a spus, cu năduf, că Ceaușescu luase hotărârea să schimbe numele localității. Atunci, prietenul meu Valeriu i-a spus primarelui: \"Dar nimeni nu vă va împiedica să vă botezați fetele cu numele Jurilovca! Așa va dăinui locul acesta!\" Probabil că așa se va fi întâmplat, că primarul foarte încântat a fost de idee.Jurilovca s-a chemat Unirea până la promulgarea unei legi din 1996, când a revenit la vechiul nume.


Mulțumesc pentru că ai ieșit în stradă în 1989. După Revoluție am aflat că numele meu era pe lista intelectualilor indezirabili și care urmau să fie împușcați dacă revoluția era înnecată în sânge. Lista cu pricina există și o voi publica într-o viitoare carte la care lucrez. Un gând pios pentru colegii tăi
dispăruți.
Sărbători fericite!

Îmi ridic pălăria mea de fetru!
La epigramă mă voi pricepe
când va cânta cocoșu lu Sân Petru!
... și atunci iscusit voi fi
cât două degerate cepe!

Dar fii pe pace, bată-te norocul,
Mi-o sări în ajutor Nea Dan;
ce-o să-ți mângâie cojocul!

Îmi place cum scrii;
obții minunate efecte poetice
din ce îți oferă realul.
Ironia este suverană la tine
și reprimă \"dreptul\" la suferință.

Serafim nătâng! Ha,ha,ha!
Și chior! Lui i se aburesc lentilele
(oare și ale sufletului?!)
doar atunci când întâlnește o minune
ori nu poate fi el o minune!

În staul încălzit a fost Isus!
Poate ne ajută Cel de Sus
și pentru aleși să avem unul
în care legi să rumege,nu fânul!

Am mâncat și-o literă, pre r! Cu \"veți - ve-ți\" am avut o poveste; și amară, și frumoasă, pe la 17 ani. Aș spune-o dar...nu pot. De câte ori trebuie să scriu particula în \"cestiune\" îmi amintesc de Doamna profesoară, care m-a tot cicălit și dăscălit, și... greșesc!


De acribia de grămătic a Moftangiului am aflat și nu am uitat. Nu mai știu cine, Ilie Torouz ori Caracostea, îl cita pe Paul Bujor:
\"Nu se poate artă fără migăleală... Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință... Dac-o fi să îmbătrânesc, știi cum să-mi ziceți? Să-mi ziceți \"Moș Virgulă\"!...\"


E o mărturie a credinței lui literare și greul de samă îl punea pe însușirea corectă a limbii...
De aceea am și ținut minte... Și mai ales pentru dureroasa îndoială din: \"Dac-o fi să îmbătrânesc...\"

Și uite așa am aflat de Domnia Voastră și mi-s tare în câștig.
Ani mulți să vă țină Dumnezeu sănătos!

Eminesciano-caragialiană?
Râd, dar nu e râsul meu!!!


Iubirea de trădare ți-ar fi mai mică
dac-ai ști că dumneata și dânsul(sic!)
ve-ți fi tădați
de o dulce Veronică!

N.b. cfm lui Freud sub cearceaf sunt trei perechi de picioare:
Eu, ea și... dânsul!

Fie să vedem într-o singură odaie
parlamentari de Doamne-ajută
nu ca azi - momâi de paie.

Nene Dane, să ai un pic de milă,
zâmbetul mi-e știrb;
o fi desfigurat de silă.

P.s. Sila e de natura bicamerală,
să fim înțeleși!

Mulțumesc pentru vizită!
Am citit multe poeme semnate
de Dumneavoastră și îmi plac.

Cât despre lună...
Ehei, de o viață încerc să o smulg
din apele în care se desfată...

Anca Novac: Ba, și pe vremea mea
se înjura iubita!
Doar de cozonac,
de flori și de stea!
Mulțumesc pentru popas.


Domnule Mahmoud Djamal: Mulțumesc pentru vizită!
Am citit multe poeme semnate de Dumneavoastră
și îmi plac. Cât despre lună...
Ehei, de o viață încerc să o smulg
din apele în care se desfată...

\"prezentul deformează tot ce vedem
oamenii sunt perechi de pantofi
în care-ncap doar tălpile cerului
mă ridic încet
în așa fel încît să nu trezesc sfîrșitul.\"



Superbă viziune-definiție! Și tragică...
În vechime, la curțile regilor,
privighetorilor li se scoteau ochii
pentru a le desăvârși Cântecul...

Vă citesc pe voi, tinerii...
Sunteți buni, năvalnici...
Eu, de-acum, stau lângă o apă liniștită,
privesc fructele voastre pârguite,
cu lumina lor îmi peticesc înserarea...

Vă mulțumesc

Uneori am slujit in chip de piatră
în Zidul Plângerii.

Dar am avut noroc, am fost imbrățișat!
Și acum sunt într-o îmbrățișare...

Un poem superb, o scriitură care
care te individualizează
și care ar trebui să să te ajute să suporți
și \"apa otrăvită și roșie a feminității\"

Cu bine!

De mult nu am mai trecut
pe la tine...

Te-am găsit în genunchi,
înnălțată în rugăciune,
în povestea de iarbă...

Să fie la Cenaclul de luni?,
la Flacăra, la Sărbătorire zăpezii?!
Cred că la ultimul; e mai palpitant!
Pentru dezbrăcați!

La mulți ani pentru Patria noastră
de Pământ și de Cuvinte!


Mulțumesc pentru locul unde m-ai trimis
și în care am găsit Cântecul,
Versul, așa cum ni le-a dăruit Orpheu...


\"unde oamenii abia înainte de moarte
rostesc primul cuvînt\"

Oare, ce cuvânt am rosti noi înainte de moarte?
Frumoasă pribegie întru căutarea acestui cuvânt
mi-ai dăruit! Mulțumesc...

Mulțam prentru vizită, Petruț!
Și eu te cetesc, să știi! Recunosc Lumea Aceea; chiar dacă poți fi pus lângă Marin Sorescu, tu ai un alt verb, prinzi indedit particularitățile culturale ale baștinei.

Eu le recunosc cu asupra de dulce măsură deoarece am copilărit la o azvârlitură de băț de Făgețel, în Bărbăteștii Răchițelelor. E o lume care parcă se trezește iar in sufletul meu...
Eheiii... \"trecut-au anii...\"

\"E liniște ca-ntr-o lentilă\"

...și suntem sufocați de praful
Fratelui Benedict Spinoza,
cel care a șlefuit-o
să putem arunca o privire lăuntrică.

Certarea ta este frumoasă, profetică aproape,
tristă...

Sunt lângă tine, Ștefane,
lângă omul care \"are mereu puterea
să o ia mereu de la capăt.\"

Vă felicit pentru noua Miră-Mireasă
și multe mulțămiri pentru invitație.

Va fi o zi frumoasă, sper să nu mă oprească
nimic neprevăzut.
Cu prietenie, Sibi

Mulțumesc pentru acest poem.
Din când în când il voi avea oaspete
la cina mea de singurătate.