Trepte

în opinia mea textul merita o altă aranjare în pagină a versurilor, pare mai mult o poezie de vers lung, de suflu larg,
probabil ai încercat să faci o legătură între titlu și construcție, probabil, spun și eu

ultimele 2 versuri par oarecum inutile, îmblânzind excesiv poezia iar în penultima strofă versul final \"tot ce aveai\" pare neterminat

dincolo de aceste mici imperfecțiuni(așa le văd eu) poezia ta mi-a plăcut, altfel nu aș lăsa acest semn de lectură,

îmi place mai ales finețea cu care redai personajele, faptul că ai reușit prin cuvinte relativ reduse ca număr să creezi un spațiu larg, textul incită la vizualizare și mai ales are atmosferă, un lucru foarte greu de realizat,

o poezie frumoasă, părerea mea

salut

cu siguranță, Dana, mai am destule de învățat din ce ar trebui, după 2 ani și 4 luni. Nu știu câtă poezie este aici, dar realitatea uneori ne disculpă. Privitor la final, tind să-ți dau dreptate, mi se confirmă ce credeam, l-am șters.

cele bune!

Mulțumesc pentru pentru vizită și pentru bunele cuvinte. Privitor la Femeia din Jurilovca, din poemul tău, am a-ți spune o întâmplare. În tinerețea mea dintâi eram în Jurilovca, dimpreună cu mai vârstnicul meu prieten, poetul Valeriu Pantazi.
Într-o zi, la o vodcă, primarul de acolo ne-a spus, cu năduf, că Ceaușescu luase hotărârea să schimbe numele localității. Atunci, prietenul meu Valeriu i-a spus primarelui: \"Dar nimeni nu vă va împiedica să vă botezați fetele cu numele Jurilovca! Așa va dăinui locul acesta!\" Probabil că așa se va fi întâmplat, că primarul foarte încântat a fost de idee.Jurilovca s-a chemat Unirea până la promulgarea unei legi din 1996, când a revenit la vechiul nume.


Mulțumesc pentru că ai ieșit în stradă în 1989. După Revoluție am aflat că numele meu era pe lista intelectualilor indezirabili și care urmau să fie împușcați dacă revoluția era înnecată în sânge. Lista cu pricina există și o voi publica într-o viitoare carte la care lucrez. Un gând pios pentru colegii tăi
dispăruți.
Sărbători fericite!

Aurel Sibiceanu, pentru mine este aproape o minune să descopăr atâția oameni deosebiți, cu adevărat deosebiți, sunt aici de câțiva ani și am cunoscut poeți, scriitori extraordinari, nu prea îi vezi prin reviste, pe la televiziuni, ori eu îmi spun că, de fapt, tot ce e bun în țara asta nu o să moară niciodată. Și parcă aș fi fericit.


Să avem Sărbători fericite!

De îmi va fi îngăduită,
o sinceră urare:

Sărbători fericite, Mihai,
și un gând pios pentru aceia
care au căzut
pentru un greu început
al Demnității...