Regatul treierătorilor
Treierătorile Au rămas scuturându-și brățările; Din dovleacul acesta ceresc, Tată sfânt, Să îmi tai Ca să cresc! Mâine vin după rest. Giruete Gestionate-n pustiu de paiete, De la rudă
MRMihai RobeaTrepte
Pe locul acela stătea o femeie din Jurilovca. Mi-a întins o fotografie, apoi mi-a zâmbit, n-am mai întâlnit-o de-atunci. Într-o zi am întâlnit un bătrân, se oprise lângă un copac cu toate
MRMihai Robeacuvintele toate
Lazăre, cuvintele toate sunt botezate cu fapte; ale străinilor ca o cruciad-a copiilor întoarsă din drum.
MRMihai RobeaPrima zi
Prima zi, Peste rușinea de-a fi, Primul ceas Când în lumin-am rămas, Primul pod Dus peste iarnă zălog, Ce firesc Mersul pe brânci când e lest! Prima zi Alții o-nvârt ca pe jar, Nici
MRMihai RobeaPrea târziu
De la o vreme cresc râși, sălbăticesc măslini ori cormorani, mă mai bâiguie un măslin necopt sub frunzar. De la o vreme uit, mă las de o parte, cealaltă parte din mine pleacă într-o
MRMihai RobeaTablou cu soldat în lanul cu maci
Un soldat Pe urmele timpului Cadențând în arșiță, Nicio pală de vânt, Înzăoat în cuvânt Din genunchi se ridică. Un soldat Pe urmele tigrului Între lanuri cu maci, Înmiit în ecou, Arde
MRMihai RobeaTablou cu țărm de mare în asfințit
O palmă deschisă ca o frunză de arțar purtată-n fiorduri mult prea departe; o velă arcuită ca o aripă de fluture izbindu-se-n lămpi; câțiva nori vineți- niște scribi
MRMihai RobeaȘapte îngeri triști
\'Þi lunecă marama de pe chip în cărți, Praful de pe drumuri să îl bată-n porți. Vine-o zi în care stins mă voi pleca Cum un șarg își trage însăși viața sa, Vine-o zi în care simți că pe
MRMihai RobeaCântec pentru cel plecat
Uneori ascult Parcă de demult, Când mă simt străin Și-aș voi să vin, Mi-e acum puțin Sau Prea multă teamă. Să mă-ntorc grăbit, Poate am greșit, Poate-s fericit, Poate am mințit, Poate am
MRMihai RobeaTranșeea albastră
Au venit felcerii, mi-au înfășurat prietenii în foi de cort, apoi i-au cărat, rând pe rând, din tranșeea albastră. În stânga tu, în dreapta eu, apoi sergentul Hristea târându-și un
MRMihai RobeaRăni
Răni Pe fața nevăzută a lumii, În umbra făpturii, Căi În marginea lacului, Sub cleștii din zodia racului, Cioturi În orbitele gerului, Pe buze rugină, Rugină sub tălpile
MRMihai Robeaîn limba cerbilor
Leg câinii războiului, am lanțuri la mâini, m-adulmecă-n noapte peste zăpada dintâi. Pe buza ciuntit-a speranțelor mai am un singur cuvânt, din limba pierdut-a izvoarelor rămâne un strop pe
MRMihai RobeaCuvinte în marș (V)
Ne-am întâlnit într-o zi pe drumuri de munte, mărșăluiam fiecare spre o altă cetate. Erai în fruntea cuvintelor tale, eu printre ai mei descălecasem să fac loc cuvintelor rănite. Ridicam
MRMihai RobeaAdresă necunoscută
Te plimbi în lungul cheiului, te-așezi la o masă visând, prea obosit să-ți mai aprinzi o țigară, comanzi o cafea, câteva scrisori pe care nu le deschizi au ajuns peste ape. Un timp ai făcut
MRMihai RobeaCuvinte în marș (VI)
Au plecat într-o noapte într-o tăcere de moarte să-și încropească o Patrie. Fără să-și întoarcă privirile urcau pe corăbii, aruncând făcliile printre ultimii fulgi, și, ciudat, acestea nu se
MRMihai RobeaMarțea, trei ceasuri
Rămân agățat în siliștea păcălelilor, cu un picior în Grand Canal și cu celălalt păscând iarba în Balta Mare. Aștept calmul să-mi vânture urechile, un plebiscit în vinerea mică, în mansarde
MRMihai RobeaAceastă zi
Această zi a rămas fluierând Cu o mână într-un alt buzunar, A plecat la o regată frivolă Într-un port din Madagascar. Poate e noapte și nimeni nu știe, A nimerit în calende la o
MRMihai RobeaTot ce rămâne
Nu rămâne nimic, ochii celeilalte pietruind o cărare terminată nu știu cui. Întorci clepsidra și-ntr-o clipă o sfărâmi, rămân câteva cioburi, o șuviță de sânge, nisip și o părere de
MRMihai RobeaTropote
Mureau încet, fără curaj, Și triști, și scunzi, Că nici triaj Nu mai era în urma lor Și niciun tren, Și nicio gară prinsă-n stern Să-i mute parcă din blestem, Și n-aveau cui Să-i plângă
MRMihai RobeaPăsări
Treci în lungul pâraielor alegându-ți o piatră, așteptând să-i dea tuleiele, să-i crească mușchi între două pândare, lăsând gândului timp să-și facă un cuib; poate mâine își vor lua
MRMihai RobeaPrima zăpadă
Sirocco, Panaceu pentru o moarte în zori, Pentru speranțe și spânzurători. Deschideți ferestrele, Toate ferestrele, Să bată vântul, Să-mi iasă numele din pereții aceștia! Halebarde
MRMihai RobeaAceasta nu-i poezie
Aceasta nu-i poezie. Este șina trenului peste care ninge cu motocei în Disneyland, un topogan pe care își dau drumul cuvintele să ajungă în paradis. E brăduțul de plastic cu termen de
MRMihai RobeaÎnfrigurată
Am un coșmar cu Siberia și cu Fuscus În stațiile de metrou, Cu piruetele vulpilor albe, Rătăcite-n ghetou. Am un coșmar cu drezine Și ziua de mâine îmi vine Ca un costum Cavalli îmbrăcat
MRMihai RobeaCuvinte în marș (III)
Plouase. N-au găsit loc să se odihnească, s-au așezat pe crucile albe, au adormit, apoi au visat, au venit singure cu fețele zgâriate prin păduri unde nu dau niciodată lăstarii, pe drumuri
MRMihai Robea