Tablou cu țărm de mare în asfințit

mihai, cred ca ne-am incrucisat pe salile facultatii aleia dar nu am apucat sa ne incepem cuvintele...acum am recitit din putinele comentarii la poeziile mele si bucuros am fost sa te intalnesc acolo printre primii care au incurajat incercarile mele. ce ai scris - de bun simt si onest.
cat priveste poezia aceasta a ta, de departe se vede ca, spre deosebire de mine, iti reuseste din plin accentul filosofic pus pe tot ceea ce vezi si atingi. ca un Middias care satura. fie ca ai calatorit cu lumina in ochi sau cu ea numai in minte, ai pictat un tablou reusit.
fa si mai departe duhul filosofiei sensibil.
cu prietenie...

Valeriu, cu siguranță că ne-am întâlnit pe holurile acelei facultăți, departe de ce s-ar putea numi un fief ideologic (cum s-a și văzut, încă din 15 noiembrie 1989).
Părerile mele au fost un pic hazardate, este vizibil pentru oricine vrea să vadă modul complex și de substanță in care pui problemele (fiindcă vorbeai de facultatea unde am fost colegi) și poeziile bune pe care le ai.
Nu prea știu cum să răspund unor cuvinte asa generoase, poate cu un simplu mulțumesc.

cu prietenie

Miahi,
am citit cu placere poemul. felicitari!
mesaj, sens si semn in simblolul unui tablou fara rame.
retin:bătrânul ciclop
ridicat
între ziduri bătrâne
cu tâmplele îngroșate de sare

cu prietenie,

Petruț, sunt cam încurcat și puțin amuzat, ca în momentul în care mi-am dat seama ce s-ar putea înțelege... de fapt mă gândeam la ochiul unui far care începe să clipească. Asta nu exclude ascuțimea observației tale.

cu prietenie,