Poezie
Poem pentru ultimul asalt
1 min lectură·
Mediu
Epitaf pe umerii pietrelor
ca pe-o cartelă bizară,
azi-noapte a coborât o rază
lângă trenul Regimentului 5.
Eu nu puteam fi un înger.
Apropie-mi ochii!
De ce mi-i sete
și după ce îmbrățișez oasele nopții?
Nu mai cosi iarba
care-mi învăluie umbra
în drumul spre casă!
Sângerând un colind
acum, de Crăciun,
în zori galoane și pași
sfârtecați în noroi.
Între buzele arse
lacrimi
ascuțind fruntea tranșeelor;
traversele
sunt geamandurile morții.
Să plec de cu zori
eu, mirele domn,
în veston de zăpadă
pe o crupă rebelă.
042.864
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Robea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Robea. “Poem pentru ultimul asalt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-robea/poezie/162796/poem-pentru-ultimul-asaltComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Iarba
Care-mi învăluie umbra
În drumul spre casă\"
Mi-au placut foarte mult aceste cuvinte, cel mai mult... Un singur poem cu atatea posibile semnificatii...
Bine ai venit pe poezie.ro.