Poezie
Păsări
1 min lectură·
Mediu
Treci
în lungul pâraielor
alegându-ți o piatră,
așteptând
să-i dea tuleiele,
să-i crească mușchi
între două pândare,
lăsând gândului
timp să-și facă un cuib;
poate mâine
își vor lua zborul,
mirate,
metaforele.
Îți apeși palmele ca un garou
pe muchia ascuțită,
se va adânci ca o urmă,
ca o apă de rouă,
apa va crește, piatra se va ridica,
va deveni pânzar,
tu un arcaș
ori un zugrav
suspendat,
defunct
în urma timpului său.
024294
0
Cu drag,
Constantiun
P.S: Umilă părere: Parcă aș renunța la unul din cei doi, „arcaș” sau „zugrav”, sau, de ce nu i-aș împreuna (în sensul bun al cuvântului) de maniera arcaș-zugrav.