Poezie
Cuvinte în marș (VI)
1 min lectură·
Mediu
Au plecat într-o noapte
într-o tăcere de moarte
să-și încropească o Patrie.
Fără să-și întoarcă privirile
urcau pe corăbii,
aruncând făcliile
printre ultimii fulgi,
și, ciudat,
acestea nu se stingeau,
încât târziu,
când am privit către țărm,
mi s-a părut că înseși stelele
fuseseră aruncate în gropi comune.
024217
0
Finalul salveaza poezia, asa, daca vrei sa asculti parerea me de nespecialist, caruia i-ai amintit ca mai devreme sau mai tarziu, toti plecam intr-o patrie a gropilor comune.
PS: Comentariul meu este prea lejer pentru povestea acesta despre exod.