Palimpsest
Vântul aduna comori și miresme și niște oameni mai trudiți decât drahmele, cu vorbele ispiteau suflarea din lucrurile ce erau, pesemne, ale luminii desemne... Și vorbele lor de vânt erau
ASAurel SibiceanuUn orb amirosind o floare
Doamne, am să tac! Vorbească zarzărul, cireșul, vorbească și iubita mea, dar Tu pre ea nu o auzi, nu o vezi? Privește-o cu ochii mei și arată-mi-o, și spune-mi unde este ea? Cumva ea
ASAurel SibiceanuJudecata lui Pilat
"Omului acestuia nu i-am găsit nici o vină", Împărat al Romei și al lumii văzute se crede și Împăratul de la Roma ! Dar, Unul Singur poate porunci cu blândețe paserilor să cânte, să ne
ASAurel SibiceanuEpistolă către Ana și Caiafa
Nu-L mai răstigniți în mine, că oricum îL voi uita, să pot asculta paserile, și, mai ales, pre mierla.. Doamne, știu că mă aștepți acasă. Veni-voi și eu, după ce cheltui-voi, ca tot plecatul
ASAurel Sibiceanu"Și nu ne duce pre noi..."
O, mare răspântie a gândului și a sufletului meu... Bunica mea spunea "Tatăl nostru", înainte de a ne așeza la masă, și după ce ne ridicam, și când ne așezam în somn, și când din somn ne
ASAurel SibiceanuCioplitorul de vâsle - 2
și seara îl află cioplind la închipuirile lui... Cioplește umbre de palide fete, mi-am zis, ori lucrează un sicriu... și parcă-n uneltele sale joacă o rază ciudată, venită din ochii ce nu-s,
ASAurel SibiceanuCe nu-mi amintesc
Pentru Rilke Femeia pe care-am iubit-o nu se mai vede decât pe lama unui cuțit pâlpâind lângă obiectele triste ale serii, pe raza ce ține feriga și gâzele în
ASAurel SibiceanuAmurg
E amiază de ianuarie fără zăpezi, și parcă-i o înserare de toamnă. Lucrurile-s mai mult umbră, parcă-s furate și închise-n povești, lumina parcă-i zidită-n pământ, osemintele tăcerii stau
ASAurel SibiceanuAcatist - 3
În Valea Tristei Plângeri nisipul ostenește cu piatra, pasărea cu muntele, sămânța cu ogorul… Iată-ne pe Cale, au strigat, iată-ne cu armurile trudind la mireasmă, la colb, au strigat cei
ASAurel SibiceanuEpitalam
Pe-ntunerec pietre scapăr cât de tine să mă apăr pe ziuă lung mă-ntind nevăzuta-ți urmă s-o cuprind De-ar fi urmele să-ți caut deșertul trebui să cutreier din tăcere am să-ți flaut și din
ASAurel SibiceanuSă-i arătăm soldatului iarba
Cu Paserea Paradisului pe un umăr, cu Paserea Ibis pe celălalt… Doamne, zilele noastre-s purtate de fluturi, pre Domnul însoțindu-L în liniștea Grădinei Ghethsimani... Și pre când noi
ASAurel SibiceanuAcatist
Vei crede că Marea ce vine la tine, însemnată de vânt și de pești, este o carte ce ispitește pământul, o cărare pe care la tine sosesc aducându-ți pe brațe un leș de lumină… Păstoresc
ASAurel SibiceanuEpifanie
și stăteam noi doi sub măceș, eu și muritorul... adulmecam lumina și întâmplările unui surâs, cleveteam două-trei paseri, vorbeam despre tinerețea noastră ademenită de himere, azi pumnal
ASAurel SibiceanuIazuri
Minunata plantă de India, de care îți vorbeam cu glas tremurat, glas de bărbat încă-n putere, încă în stare să prindă cu ochii amărăciunea din cedri, otrăvitoarea plantă, spuneam, începe încet
ASAurel SibiceanuEpifanie
Așezându-mă-n lacrămi cum pe patul de moarte vă mai spun: \"Nici întunerecul nu are trupul în tezaurul nopții dacă din sudorile voastre nu se naște o stea, fărădelege-i dintele alb din
ASAurel SibiceanuReazem
În această noapte un lătrat de câine e singura lumină care îmi ține mâinile pe masă și lacrima-n poteci uitate. O, și un frig de echinocțiu, călător pe pumnul meu, supus de lucruri, de
ASAurel SibiceanuPlângerea învinsului
Înserează copita în cale, Soarele se ferecă-n piatra săracă, cine-i deal se face vale, mutul nu mai vrea să tacă... În cenușa unei roze barbare duc cerul cu săbii și pietre, cu scântei din
ASAurel SibiceanuUnde se ivesc întrebări
Scribul stă mereu aplecat peste lut, pe săracul pământ așterne semne ciudate. El spune că apa și ierburile, șopârla și zborul, rănile și durerea, care, ca Enlil, nu se vede, că toate își aflu
ASAurel SibiceanuFabulă cu prieteni
Împreună am fost pe corăbii, am găsit calea spre tărâmul cu smirnă și mătăsuri, împreună am ademenit diminețile-n case, noaptea, cu rândul ne-am fost opaiț … Acum, ei m-au uitat, cu vorbele
ASAurel SibiceanuAcatist
Bună dimineața, Gâza mea dragă, a câmpurilor despină… Afară lumina e aurie și se aude un dulce zvon de toamnă! În struguri sunt ferecate noi cuvinte din limba sarmată, iarba își părăsește
ASAurel SibiceanuRăsuflare
Am ajuns în zori după o minunată călătorie. În visuri, peste coapsa ta am trecut cu răsuflarea cum Pavel au trecut peste Marea…
ASAurel SibiceanuMinunile serii
Prin grădina cu plante încete ca somnul îmi chivernisesc o singurătate venită prea din vreme. O lină adiere e oaspete de seamă, îmi atinge mâinile cum ar atinge un țărm luminat de
ASAurel SibiceanuNici nu știam că ești!
În acea vreme, oamenii aveau glezna în pietre – pentru a merge de la unii la alții aveau trebuință de spini și de colb, de alunecarea frunzei pe vânt. Din iazuri își culegeau inelarele
ASAurel SibiceanuDescrierea liniștei
Pragul meu – din lemn de santal... și totuși deșertul trece peste el ca un oaspete din ceruri... Fereastra mea dă spre safirul priveliștei și totuși e tulbure ca ochiul peștelui însemnat pe
ASAurel Sibiceanu