Reazem

Domnule Sibiceanu, daca ar fi sa fie spus asa,sa-mi fie cu iertare daca indraznesc sa va intreb, cum vi se par dumneavoastra zapezile auguste?
Minunat poem. Iti da starea aceea de bine si cred ca nu mai avem nevoie de prea multe cuvinte, asa-i?

Silvia

Aurel, mie mi se pare un poem in care
iti declini tristetea, melancolia si singuratatea.

Putin diferit de metrul cu care ne-ai obisnuit,
putin mai personal, mai intim...

Cu bucuria lecturii,
petrea

Evident ca nu este vorba de starea aceea de bine luata asa cum o spun. Este vorba de regasirea in versurile domniei voastre. In sensul ca stiti ca si eu am un latrat de caine pe undeva... ca toti il avem de fapt? Ma simt perfect ca il aveti si dumneavoastra.

Silvia Bitere - Mulțumesc pentru lectură și cuvintele alese;
poemul este scris prin 1985 și voi mai umbla la el doar
în cazul în care-l voi selecta pentru vreo antologie.
Lătratul e vechi și nou totodată, avem nevoie de el...
În general, eu public poemele la 2-3 ani după ce le-am scris,
poate și după mai multă vreme; ce am scris azi voi publica prin 2012...


Petrea - Ai sesizat f. b. Uneori sunt livresc,
alteori sunt mai intim...
E poate o întâmplare fericită alternanța asta;
așa și citesc - încep 4-5 cărți din domenii diverse,
când una mă obosește trec la alta din alt domeniu...
Sper că ești mai bine!

de n-ar fi dragele de mâini și de n-ar fi acea singură lumină, ca un câine credincios!...
versuri pline de expresie, suflet care dăinuie peste acestea. și echinocțiul acela ca o femeie! superb...

poetul este un reazem pentru cuvinte. ele vin, se așază cu liniște și împăcare, cu încredere și speranță.

sunteți un reazem și pentru mine, cititorul nesățios,
Ottilia Ardeleanu

\"o femeie în care nu am putut stârni o mare,o aripa de albatros\",\"un latrat de câine e singura lumina\",\"frig de echinoctiu calator pe pumnul meu\",ultimele doua versuri memorabile
am citit acest poem intens,poezia va tine frig si cald,aripile albatrosului strabat înfrigurate marile gândului ,mângâie fruntea gânditorului în asteptarea lui \"godot\"

repetate au puterea semnelor de repetiție în muzică; sunt asemenea refrenelor
cântecelor plăcute tuturor. Spuneați că veți interveni cu modificări doar în cazul republicării în vreo antologie... Am \"auzit (impresie pur personală)\" o singură disonanță \"mai dură\": \"doar doar\";...
de-ar fi să rămână amândoi de \"doar\", (și vă rog să mă scuzați pt îndrăzneala de a vă sugera), \"și de pâlpâirea ei doar/doar visul meu își face vină.\" aș proceda la o inversiune...\"și de pâlpâirea ei doar/doar își face vină visul meu.\", numai dacă nu țineți neapărat la rima cu \"lumină\"... sau lipsește o virgulă, sau... Vă rog, nu-mi luați în seamă părerile dacă nu sunt pe placul dv. Ați avut, cu siguranță, o intenție anume așternând cuvintele în acest fel... Am citit cu plăcere, dar încă mai rămân ca \"să mă cert cu bezna lor augustă\"
cu respect și bătaie de cap,
mult succes

Am citit și recitit poemul și mă sîcîie o nedumerire ca o durere-n măseaua de minte:cum naiba reușești să păstrezi atîta vreme poemele în sertar? Lași \"aripa de albatros\", \"colina sublimelor lăcuste\", lătratul vizualizat de cîine în frigul echinocțiului să se cristalizeze de la sine sau revii, cu cîte-o vocabulă catalizînd creșterea?

Bună întrebare! Din 1980 până-n 87 am avut suspendat dreptul la semnătură. În vremea asta am șlefuit la poeme ca Spinoza la fundul de sifon, fără a altera emoția primară! În 87, după scandalul iscat de cartea care mi- apărut în acel an, am fost trimis iar la ...șmirghel! După 90 am rămas așa, încremenit în parcimonie; am reticențe mari, fac fel de fel de calcule de rezistență poetică în timp. Îngrop poemele în lutul unui Summer imaginar și, când și când, dezgrop câte unul! Dacă mi se pare că are ceva din strălucirea ori din spaima lui Ghlgamesh îi dau drumul...

pînă la Ghilgameș te mănîncă editorii! Păi atunci dacă scriu proză (exercițiile poetice de pe aici sunt un soi de experiment)îmi dezgrop nuvelele într-a cincea glaciațiune, dacă nu vine încălzirea globală, potopul și mi le scufundă?!
Oricum perseverența dumneatale e de invidiat!