Poezie
Acatist
- 2 -
1 min lectură·
Mediu
Vei crede că Marea ce vine la tine,
însemnată de vânt și de pești,
este o carte ce ispitește pământul,
o cărare pe care la tine sosesc
aducându-ți pe brațe
un leș de lumină…
Păstoresc piatra și iarba,
lăcusta și nisipul –
e tot ce mai poate lăsa urme
pe Golgota vântului…
și vei crede că Lumea fuge
din puterile mele,
că din mine își mută
istovitele astre…
(variantă, 1989)
034.308
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurel Sibiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurel Sibiceanu. “Acatist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-sibiceanu/poezie/13960919/acatistComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASpentru ospeția ta nesperată și pentru
călătoria în aceste cuvinte...
călătoria în aceste cuvinte...
0
LMacestea de dragoste au ceva aparte, și anume poeticul pe care îl căutăm în lecturarea noastră. Fără neologisme sau alte cuvinte sofisticate în exces, crează imagini credibile și palpabile. Eu, în prima strofă, aș renunța la unul din \"tine\", dar acum nu găsesc o variantă mai bună. Oricum, cred că poezia e deja publicată. E aici o referință despre cum se scrie poezia de dragoste. Chiar dacă unii nu vor fi de acord.
0
îmi imaginez o carte mai mare decît pămîntul, pe care-o ține-n brațe un copil. și cu cît Lumea fuge, cu atît copilul se face mai mic. răstălmăcită ca pentru mine, astăzi m-am dus și m-am întors din poezia aceasta.