Poezie
Fabulă cu prieteni
1 min lectură·
Mediu
Împreună am fost pe corăbii, am găsit calea
spre tărâmul cu smirnă și mătăsuri,
împreună am ademenit diminețile-n case,
noaptea, cu rândul ne-am fost opaiț …
Acum, ei m-au uitat,
cu vorbele vrăjmașului mă clevetesc,
își închid casele,pun lumina sub obroc
și ospețiile mele sunt în pustie.
Au turme și ogoare, corturi și țarcuri,
au șoimi de vânătoare
și surâsul vânăt-amărui...
au femei liniștite ca tutunul
în sipet de argint.
În dragostea de ei mi-a fost truda,
cu sângele i-am apărat de stihii,
dar ei îl găzduiesc, uneori, pe Iuda…
De împiedicarea lor pe Cale
o vină am și eu -
când Domnul a fost în singurătate
eu I-am fost așa departe…
055.574
0

\"când Domnul a fost în singurătate
eu I-am fost așa departe…\".
dar cine suntem, cine ne credem ca să dorim mai mult decât a putut avea El?
cu pioșenie,
Ottilia Ardeleanu