angela spinei

mă grăbesc să fiu superhero să mă salvez să fug și dimineața plină de somn curge din mine în tine geamăt de plăcere închid gura ploii cu un sărut noaptea tăbărăște peste umeri

avalanșe de ură se varsă mâinile de ceară se adună căuș zguduie munții împing zăpada oamenii luminile se revarsă în râuri înțelepciunea lumii desenează structura să trecem

comparațiile se înghesuie în mine sânge în inimă copite împrăștiate zilele adună-mi degetele uitate-n cuvinte poți să îmi lași doar tăcerea sau o poți lua trecerea e închisă trecerea mă

restul se imbolnavesc mai repede eu rar și bine mă las pe spate în față cerul îmi atinge ochii cu razele lui nu lupta sunt ca frigul te plouă de noiembrie și te lasă singur simt iz de ură

timpul nu știe să danseze flamenco femeia poartă rochie roșie să nu o îngroape între pereți plămâni picioare să nu o adune să nu îi intoarcă pielea să nu o croșeteze

despre geneza moralei și a rațiunii putem scrie tone de praf vor cădea peste ochii închiși de copil se lasă noaptea atingerile tale fluturi care îl învață să zboa re despre

frunzele se lasă praguri obosite în parc cineva le știrbește de ziua ta Parascheva, te rog sa găsești loc și pentru mine la picioarele tale după voi aprinde lumânări de speranță pe toate

mă las în genunchi sarea din răni nu se topește formează cristale ochii tăi lucesc și mai frumos împrăstie în lume speranțe mă întind pe spate restructurez vise se lasă greu pe umerii

să nu lași urme pe zăpada mea le voi șterge cu un burete de silicon albastru cu roșu andiv își trece ordonat mâna prin păr/liniștea să îți atace urechile și ochii doar da-li-da pe aici

durata călătoriei 1 brrrrmrr raybradberian domeniul www.ro începe în gara de nord bucurești de aici încolo extensii în toată rețeaua (www.postfreudiene.ro/dragosteamea.html) pe

îmi dau jos zâmbetul aciuat în gropița din obrazul stâng sau drept nu mai știu peste tot jumătăți de măsură nimic autentic râde filosoful muzica lui Wagner îi cutremură pereții stomacului

I parte sfârșit de 36 anii nu mai plâng pe umărul tău nu se mai scutură lacrimi ai crescut te-ai lăsat de fumat de iubit de băut de trăit îți așterni în cubul tău alb și

punte mă fac între a. is online și you are not longer signed into life/ responsabilitatea de a respira o las pe umerii tăi din gura ta parcă are ritm mai frumos poate de portocale rostogolite

eu dacă dormi cum să intru eu în visele tale să mă întind alături să îmi cuibăresc gura între palme să citesc porcării să râd toată toată toată de la cap la picioare și pe vârfuri

cele trei femei își pictează în palme linii inele pe degetul mic urcă același drum printre priviri masculine trecerea e anevoioasă sisif cel mare scapă piatra alți sisifi mai mici nu

între brațe se dezlănțuie mări mediterane sau egei sau negre sau de care vrei/sunt serios/nu mă joc/la vârsta mea iubirile nu mai trec se depun/ruginesc/se îmbibă în mine. ca toamnele-n păr.

în privirea ta vântul adună frunzele-ani cosițele se împletesc de la sine cu tot cu panglici albastre /ești o puștoaică cu 35 de noițe pe unghii/scutură singurătatea de pe ele vor