auzi cum pământul mă lovește peste picioare

\"dacă mor ele cu ce mai rămân\" are dublu înțeles mă gândeam să-l delimitezi cumva să reiasă la suprăfață intenția
plăcut triunghiul fetiță mamă bunică
vrăjitoarea să schimbe fusta în ținută de fakir să meargă pe ace și să ridice alter ego-ul în brațe până trece de ținutul cu ace
se simte în același timp detașare și implicare suferință și acceptare și asta începe să fie nota distinctivă a poemelor tale făcându-le mult mai puternice
rețin în mod special
\"dar viața merge înainte
viața se încolăcește în jurul meu și mă
taie la buric\"
cu drag
gala

ma taie la buric, inclusiv la degete peste tot fetita
multumesc mult
imi repar matura si merg inainte
cu drag
angela

o poezie încolăcindu-se din exterior spre interior, ca o trecere de \"imperii de ace\".
mi-o plăcut (mult) strofa 3 și finalu\' (deosebit, în opinia mea), cu acel \"las-o // acolo între ceruri ploi de //a / ce\".
un text bine re-dat, acoperit/acoperitor, \"nu tristeți / nu ploi de noiembrie\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

multumesc
acest noiembrie plin de a/ce ma lasa in tacere

te astept prin jocurile mele cand vesela, cand ironica, cand muta
deci
vi/e

cu drag
de pe matura
angela

Primiți o solie în imperiul de ace?

dintr-o altă împărăție vă aducem închinări, bucurii și acoperăminte de alb
la noi acele sunt mai puține - unul singur înfige și fetița, și mama și bunica
mie de care ac îmi dai
îmi plac acele de brad și viața care se încolăcește de gât

doar uneori, ca și tine, îmi port acele pe cer

cu drag, brady

abia astept sa vina 25 noiembrie
sa iti pot darui mirosul de mar parfumat

iti multumesc
pentru ca ai inteles
si mi-ai spus

cu drag
angela

\'plâng sacadat\' căci văd \'o fetiță dincolo de gard\', \'acolo între ceruri\', care \'la /cădere își zgârie picioarele\'. \'dar viața merge înainte /viața se încolăcește în jurul meu și mă /taie la buric /
pe afară oameni își croiesc visele petici\'. \'trece tăcerea [...] acoperă /nu tristeți/ nu ploi de noiembrie /doar / [...]doi ochi mari luminați de opt începuturi de an\'

Si acele se transforma in fulgi. Vechiul, uratul, varsta si frigul - tes panza vietii, sufocantele covoare-ale vietii, in care memoria se destrama in cantitativ (bloguri, blocuri, stocuri). Esenta, frumusetea, placerea de-a trai se pierde in nimicul de zi cu zi, in vietile lor peticite, aici intre ceruri, in vecinatatea fiintei.

Doar o privire... Imi place simplitatea poeziei. Aud.

Cu prietenie,
PT.

de acest tip de aud am nevoie cel mai mult acum. cald si empatic.
sa stii ca varinta pe care ai construit/o tu e mai buna decat a mea

multumesc

angela v

acum văd că ai modificat
e și mai puternic poemul așa mai v/iu vorba ta
iar privirea transformată în opt începuturi ca un infinit este o imagine care te lasă fără comentarii
până și acei alții se îmbolnăvesc ușor redus acum la tăcerea ce acoperă imperiile de ace transformă planul real în plan afectiv
prefer varianta aceasta frumos ai reparat mătura
cu drag
gala

planul afectiv imi intoarce matura spre poezie. again and again

inchinaciune de vrajitoare
cu praf de stele pe nasul tau :)

cu drag
angela