Jurnal
dumnezeu mă lasă în genunchi și pleacă la vecernie
de ziua mea
1 min lectură·
Mediu
sunt
o idee așezată
între moalele capului și adâncul inimii
un păianjen
îmi țese ochii
îi alungește
scurge din mine clepsidre
pe rafturi cărțile-ani își croiesc drumul și mă
lasă neputincioase la marginea lui decembrie
nici o iarnă din lume nu va fi mai albă ca aceasta
mă voi tunde de gânduri
și voi lăsa frigul să răcească inima
aș fi vrut să pot spune
mâine e pur și simplu o altă zi
spu
ne
0255660
0

că este o frumoasă \"idee așezată / între moalele capului și adâncul inimii\" (superb, în opinia mea).
cu excepția lu\' \"Les russes, les blondes, les brunes\", mi-o plăcut această \"zi a mea\", acolo unde \"dumnezeu mă lasă în genunchi și pleacă la vecernie\".
interesant mi s-o părut și \"mă voi tunde de gânduri / și voi lăsa frigul să răcească inima\".
(cred că) partea cu \"îmi voi răsfira curcubeul zilelor în / stele minuni\" scade din interioru\' acestui text bine închegat. un text care reușește să transmită acest decembrie început și continuat \"pur și simplu\".
frumos.
cu stimă, Cornel Ghica