pornografice timpuri
răspunsuri: în castel doi își cască gurile a sărut își trec limbile peste speranțe ca și cum ar mai fi timp pentru altceva ca și cum fiica mea s-ar încălța în pantofii ei roz ar învăța
Magnus Marcus and Moldova twittered
pre-le-me. Din 5 aprilie până astăzi mă chinuie o greață continuă. Se întâmplă cu mine atunci când trebuie să scriu și nu vreau. Până la urmă, oricât aș sublima, inconștientul meu mă pune la
știu din auzite
de la bunica cei care iubesc pictează pe inima ei lasă umbre asupra discursului miros a frezii am o piață în piept și în ea tomberoane pe la 12 cineva îți răspândește mirosul
zburători din toate țările
crengi de salcâm îmi acoperă gândurile printre hățișuri doar tu să golim paharele acest martini are gust de mărțișor degete fugare îmi acoperă timpul printre ani simți cum
numele era mai important
libertatea de a simți filme întregi despre cancer despre oameni bătrâni lăsați la chindii să își suflece pantalonii ciorapii devin tot mai grei aș vrea să pot spune se gândește la mine ca
A n u n ț
viața neexaminată nu merită a fi trăită (Socrate) Știi ce este C O N S I L I E R E A F I L O S O F I C Ã ? ești interesat de Filosofie ca terapie? AI VREA SÃ AFLI MAI
despre ironie maieutică și
trei îngeri își lasă aripile pe spatele femeii se încovoaie unde era nitroglicerina oare în care colț al tăcerii spui am ieșit afară e un ger cumplit îmi îngheață ferestrele la
te loquor absentem
vântul își apasă sărutul pe mâinile iernii zburătăcește lumini unii își lasă aripile acasă cei de la birou se topesc de căldură alții le lasă-n birouri cei de acasă au alergie la
crăciun plictisit
am lăsat fire de ață să curgă prin mine mama îi coase în păr viitorul de la 5 ani vei fi mare și vei fi femeie trebuie să înveți să coși am lăsat fire de viață să curgă prin mine mama îi
să îmi las tăcerea să sune
știi iubirea se intensifică la atingere ochiul de marmură mă privește de sus mă înțep în palmă cu un ac țigănesc e ca și cum aș pune degetul pe foc și i-aș pârjoli pielea exact acolo de
femeiesc, prea femeiesc
să îmi lași tăcerile să se adune riduri sub ochi să îmi dezvălui regimul prezență-absență ca și cum lumea ar cădea la picioarele mele dans de o noapte nici un fulg nu mă va uda nici
femeia pod transportă
își arcuiște degetele peste spatele bărbaților tremură impune treceri printre venele lor în ele pulsează lumânările tăcere de crăciun parfumul de măr se simte numai în
doar patru decembrie
iarna dansează ca vrabiile în jurul unui grăunte mă ascund printre ele mlaștina-lume absoarbe părerile de rău interdicțiile mă aruncă un pas nici înainte nici nicăieri doar
ferestrele minții luminează inima
e mai ușor să înveți un om să facă dragoste decât să iubească actul iubirii este unul în care păsări străine se așează pe vârf de inimă de parcă ai urca pe străzi lăuntrice prin oameni
dumnezeu mă lasă în genunchi și pleacă la vecernie
sunt o idee așezată între moalele capului și adâncul inimii un păianjen îmi țese ochii îi alungește scurge din mine clepsidre pe rafturi cărțile-ani își croiesc drumul și mă lasă
într-o femeie doar mâinile și inima au riduri
avalanșe de ură se varsă mâinile de ceară se adună căuș zguduie munții împing zăpada oamenii luminile se revarsă în râuri înțelepciunea lumii desenează structura să trecem
ma ne na
azi visele îmi vin peste umeri azi mă lasă fără cuvinte dar colorată îmi adun aripile cerc azi nu mai contează am fost vaccinată am vorbit cu iGod m-a întrebat hei de ce ai nevoie de
sunt subofițer
comparațiile se înghesuie în mine sânge în inimă copite împrăștiate zilele adună-mi degetele uitate-n cuvinte poți să îmi lași doar tăcerea sau o poți lua trecerea e închisă trecerea mă
auzi cum pământul mă lovește peste picioare
trece tăcerea prin mine mă acoperă nu tristeți nu ploi de noiembrie doar imperii de ace și doi ochi mari luminați de opt începuturi de an plâng sacadat dar viața merge
doi ochi turbați taie lumea fâșii
restul se imbolnavesc mai repede eu rar și bine mă las pe spate în față cerul îmi atinge ochii cu razele lui nu lupta sunt ca frigul te plouă de noiembrie și te lasă singur simt iz de ură
strigă înainte
mirarea este singura diferență dintre noi și animale (zice anca) dumnezeu a murit ucis de noi mirați am stat in jurul lui am plâns lacrimi de cruce hai să fie volver: shizofrenia e o
volver
îmi înnod degetele unul câte unul câte unghii atâta tăcere doar ici colo înjurături sau câte o pisică urlă disperată povestesc la gura focului despre cum se face că gesturile nu știu
fără titlu
vânturi născute-n femeie îi adună pletele aproape de soare degetele se îngroașă torc vise de copil mama spală lacrimi le unge cu fulgi na ni na stele stranii întind funii de fericire ne agață
para-noi-dale
timpul nu știe să danseze flamenco femeia poartă rochie roșie să nu o îngroape între pereți plămâni picioare să nu o adune să nu îi intoarcă pielea să nu o croșeteze
