fără titlu

o vrăjitoare pe cinste cu un poem în piept cât vântul
textul se prelinge în liniște ca un cântec de leagăn
dinspre răsărit spre asfințit trece lumi și sentimente și arde tot ce îi stă în cale
frumos și aproape de inimă
cu drag
carmencica

Uit primul vers dar ma navalesc altele...

\"degetele se îngroașă torc vise de copil

mama spală lacrimi le unge cu miri


ma plimmb cuminte, ascultandu-te si citesc:



\"pielea se subțiază sub ea tăcerea adună tristeți


mama stoarce speranțe le unge cu lacrimi lumești\"

nu uit: na ni na na...

\"munții își dansează colții prin nori
ne scutură fricile de povești cum n-ai să mori ... na ni na na.

mama mea stoarce lumina o unge cum ești

inima ta să înflorească la asfințit în ochi verzi ...


Ei. te-am petrecut in fiecare cuvant... iar fiecarui gand al tau m-am asezat si eu

ma iarta! o noapte buna!

poemul tau m-a lasat mut de la prima cetire.

acea mama se face ca toarna lacrimi dar stop, sunt de fericire. Adaug poemul tau langa suflet. (poate chiar asta simte o mama si sper din tot simplul meu suflet ca si a mea.)

reusit pana la final
felicitari
doi

fiecare gand
ma face sa visez la ni na na na(na ni na)

angela,
deși e un text cu trimitere și ai individualizat starea, eu consider că ai scris un poem adevărat în care mesajul e un fior, poate singurul care ne străbate pe toți într-un anumit moment devenit ceas de sărbătoare.

nu pot comenta ceea ce simt, dar vin și mă închin cuvântului izvorât din sufletul tău și îndeosebi mamei tale.

\"degetele se îngroașă torc vise de copil
mama spală lacrimi le unge cu fulgi
na ni na

pielea se subțiază sub ea tăcerea adună tristeți
mama stoarce speranțe le unge cu lacrimi
na ni na

te voi învăța să înoți
îți voi întinde toate apele la picioare
inima ta să înflorească la asfințit ochi verzi de fecioară

auzi cum scârțâie porțile lumii le las să treacă prin mine apoi
le adun și fac focul\"

cu multă sinceritate,
teodor dume,

la asemenea comentarii doar imi pun inima la voi in palme atat de leganata ma simt. ma inchin.

Carmen Cico
dansam sub ritmul inimilor mamelor noastre toata viata
deci e al mamei poemul. de tot
drag drag drag

Dorule Dorulutule
ce frumos ai stat tu langa mine in acest drum catre mama
iar la popasuri citim multe frumoase pline de poezia ta
cu prietenie

Lucian
welcome to my witch game garden
multumesc pentru semn sa te legene gandul ca mamele noastre sunt Mame
na ni na :)
cu prietenie

Teodor
ma inchin tie pentru scrierea izvorata din sufletul tau cald si atat de poetic

sunt deci simt
asta este poemul acesta - ma inchi mamei mele cu ochi verzi, par blond si suflet divin pentru asta

va multumesc mult
angela

remarc și dansez cu ele. Cu stimă!

multumesc
dansam toti la sarbatoarea mamei!

cu respect
angela

La toate porțile lumii e câte o mamă care așteaptă, de multe ori în zadar. Nici toate poemele din lume nu pot înlocui bucuria mamei atunci când își revede copiii împrăștiați prin lume. Plină de profunzime și dragoste această odă a maternității.gf

mama mea e la o poarta departe departe de mine. sper sa o pot regasi cat mai curand posibil
multumesc de trecere si de semn
cu prietenie
angela

Frumos, frumos cantecul acesta de leagan!
Mici observatii si comentariu pe text:
- primul vers \"nascute-n femeie\" transforma-l in \"nascute femei\"; daca-l citesti in alt context o sa-ti dai seama de ce;
- un univers ce se naste din femeie, simbol al fertilitatii implinite aici(\"mama spala...\"), si se infasoara in jurul ei ca o cochilie - in primele doua versuri, idee subliniata si de versul 3 (versul 2 are si o alta semnificatie mai aparte);
- \"degetele se îngroașă torc vise de copil/ mama spală lacrimi le unge cu fulgi\" arata o tristete aparent nedefinita, pe care mama o transforma in ceva sublim, spiritual; este poate tristetea trecerii timpului, sentimentul prezentei mortii din fiecare viata; degetele care se ingroasa sugereaza inaintarea in varsta, trecerea timpului;
- se observa atitudinea, gesturile dintr-un univers familial ale femeii, ceea ce transforma acest univers intr-unul personal (femeia care toarce, spala etc.); gesturile femeii nu sunt unele comune, se adreseaza unei lumi abstracte; deci n-ar fi gresit sa afirm ca aceste gesturi sunt ritualice; este vorba de un rit de invatarea a fecioarei sa devina mama - \"te voi învăța să înoți/ îți voi întinde toate apele la picioare/ inima ta să înflorească la asfințit ochi verzi de fecioară\"; simbolistica din aceste versuri este extinsa insa la nivel de univers; adica vechiul univers-matern invata noul univers-fecioara caruia (careia) i-a dat viata sa devina si el (ea) mama la randul lui (ei);
- strofa 2 arata fericirea din noua iubire; prima iubire - mama-fiica; a doua sau noua iubire - fiica-copil; contrastand acestei fericiri, tristetea ce apare sub pielea subtiata (pielea imbatranita, roasa de vreme, ce se descompune), este tristetea trecerii timpului, cu presentimentul mortii (\"tacerea\");
- se observa stelele \'stranii\' care participa de undeva de deasupra, uscand de lacrimi pe funii de fericire faptura - spiritul care incurajeaza metamorfoza tinerei fecioare, femeii neimplinite intr-o nascatoare, daruitoare de viata; de ce zic spirit - pentru ca daca in strofa 1, versul 1 era vorba de un univers terestru, in strofa 2, versul 1 este vorba de un univers celest;
- speranta pe care partea implinita a universului o amesteca in acea tristete, este o speranta a devenirii prin acest ritual; ideea de ritual se mentine tocmai prin participarea \'stelelor stranii\'; este clar ca nu este vorba de niste stele obisnuite, ci poate de niste ingeri sau parte din spirit care ajuta la aceasta devenire (moase? glumeam);
- exista o economie a poeziei care imi place; desi pare joc, strofa 3 are rostul ei; muntii asurziti (de stelele stranii) isi danseaza coltii pe la chingile iernilor; chinga - simbol al constrangerii, al inevitabilului; iarna - simbol al maturitatii, al varstei inaintate; danseaza coltii si scutura fricile - sfasiere interioara a universului terestru, care alunga tristetea imanentei mortii prin maturizare, devenire, si o inlocuieste cu dragoste; sa devii inseamna sa iubesti, sa lasi inima sa infloreasca (vezi strofa 4);
- o poveste de dragoste aparte, despre un univers care moare si da nastere altui univers, invatandu-l pe cel din urma, sub lumina stelelor stranii ritualul devenirii, dragostea ce se afla in aceasta maturizare, indemnandu-l deci sa nasca si el la randul lui iubire;
- \"na ni na\" este refrenul mamei care isi linisteste copilul; a nu se uita ca este vorba de un univers matern, fertil;
- finalul ia martor pe cel care citeste poezia; \"porțile lumii le las să treacă prin mine\" este confirmarea implinirii ritualului, confirmare ce are nevoie de martori; \"le adun si fac focul\" - ritualul fiind implinit, fecioara devenita fertila prin iubire pregateste noua scena; focul exterior este un foc interior aprins de acest ritual; exista si revolta, dar si acceptare in acest gest, deopotriva.

Revin - frumoasa poveste de dragoste, vrajitoare mica. Felicitari!

Petru Petru
un comentariu atat de elaborat si gandit...si atata esenta in el ca imi dau jos tichia mea de vrajitoare basarabeanca si
tac

iti multumesc
e mama aici in totalitatea ei si ea nu poate decat sa se inchine pentru ceea ai vazut in poezia mea

cu prietenie
as

...chiar daca poeziile sunt scrise de noi, uneori altcineva le scrie prin noi!

un altcineva se ascunde intotdeauna in intentiile si faptele noastre
ne citim
ne vedem
ne comentam

cu prietenie
angela