te loquor absentem

angela,
remarc o punctare atentă a stărilor
individualizându-le ele devin meditații și deschid
sensuri
astfel
4 și 5 luate unitar nasc un poem superb

\"prea multă tăcere
întunecă ferestrele
dau la o parte tristețile și observ

într-un microbuz o femeie se uită pe geam și cântă colinzi ca un copil de opt ani
călătorii o ating rătăciți cu privirea
zâmbetele lor împletesc fulgi\"

superb și penultimul

\"când nu știi unde să îți lași aripile
urci noaptea pe acoperiș\"

anul nou să-ți aducă sănătate, bucurii și multă inspirație

sărbători fericite!
teodor dume

...de la etajul 20
nu existá lumea
existi doar tu
si Dumnezeu

iar aripi
sunt palmele Lui
cand urci

Cu prietenie,
PT.

P.S.: Sarbatori fericite vrajitoarelor, capcaunilor si tuturor celorlalti spiridusi!

Teodor
iti multumesc. esti un comentator vesnic asteptat in pagina mea,
ma inchin cu tot cu tichiuta mea :)

Petru,
de sus, Dumnezeu ne da aripi ca sa putem zbura intotdeauna
si tie iti multumesc si ti-am simtit lipsa :)

La multi ani!
sa ne aduca tuturor Noul An vise multe de realizat

cu drag
angela

\"prea multa tacere
intuneca ferestrele\"

Uneori ,in momente in care nici nu stii unde sa-ti lasi aripile,incep sa se infiripe ganduri care sa cutreiere lumea.Iar tristetile multora apoi incep sa apese cu mult mai putin sau chiar sa dispara.Un poem placut.
Sa ai un an nou fericit!
Ioana

Ioana, iti multumesc mult pentru trecere si semn.

cu drag
Angela

“Unii își lasă aripile acasă” și în spațiul lipsă vântul “zburătăcește lumini”, alții “le lasă-n birouri” și acestea, fâlfâind, împrăștie hârtiile.
“Prea multă tăcere” distruge zgomotele inerente ființării, oțelește tristețile și cromează singurătatea.
“De la etajul 20” (nu prea sunt blocuri cu 20 de etaje) lumea își pierde consistența și pare o “hologramă”.

si de etaje gasesti usor la Chisinau. unele dintre ele sunt numite portile orasului, si am impresia ca au mai mult de 20.

multumesc de trecere si semn

la multi ani
cu drag
angela