de ziua care e a ta. de joi

I parte sfârșit de 36 anii nu mai plâng pe umărul tău nu se mai scutură lacrimi ai crescut te-ai lăsat de fumat de iubit de băut de trăit îți așterni în cubul tău alb și cuminte cojoace de plumb înțelegi altfel cuvintele prieten de drum partea II transformările sunt posibile doar la atingere nu mai contează nu mai contează pulsul tău nu te mai provoacă să vezi doar ceea ce permit ochii din rama de lemn albastru pe alb este sintagma până la 35 Kbit/sec după e doar albastru cu roșu e doar toamna e doar stație e doar gară mâine dimineață te vei ridica și vei merge să nu îți fie frică la fiecare colț există cineva care îți zâmbește partea III toamna ca stație terminus a tristeții îmi despică buricele degetelor am miros de ciuperci în suflet și de frunze neortodoxe pe buze să mai fii să mai știi să mai simți să nu mai fumezi să nu mai afișezi indiferența ca pe un atu la mulți ani