angela spinei

tună acum plouă cu tine despre tine în tine se formează bule de tristețe dacă se sparg vei face o despresie iau o bere de pe masa încarcerată să sar sau nu ce mai contează spune lucrurilor pe nume

să îmi lași tăcerile să se adune riduri sub ochi să îmi dezvălui regimul prezență-absență ca și cum lumea ar cădea la picioarele mele dans de o noapte nici un fulg nu mă va uda nici

I parte sfârșit de 36 anii nu mai plâng pe umărul tău nu se mai scutură lacrimi ai crescut te-ai lăsat de fumat de iubit de băut de trăit îți așterni în cubul tău alb și

una dintre femei trece împletește curcubeu de dorințe din venele tale știe să le sudeze pe cele care nu vor mai crește o poate mângâia gustul unui pahar de martini la miez de noapte și

umblu cu inima dezgolită pe afară acum de parcă cineva mi-a furat torsul pe vânt pe ploaie trecătorii își iau tăcuți câte o bucată pentru sandwich-ul de dimineață se îmbulzesc în maxi

avalanșe de ură se varsă mâinile de ceară se adună căuș zguduie munții împing zăpada oamenii luminile se revarsă în râuri înțelepciunea lumii desenează structura să trecem

de la bunica cei care iubesc pictează pe inima ei lasă umbre asupra discursului miros a frezii am o piață în piept și în ea tomberoane pe la 12 cineva îți răspândește mirosul

durata călătoriei 1 brrrrmrr raybradberian domeniul www.ro începe în gara de nord bucurești de aici încolo extensii în toată rețeaua (www.postfreudiene.ro/dragosteamea.html) pe

își arcuiște degetele peste spatele bărbaților tremură impune treceri printre venele lor în ele pulsează lumânările tăcere de crăciun parfumul de măr se simte numai în

și tastele și mâinile au aceeași culoare acolo unde se ascunde dragostea mea răsare soarele noaptea și apune dimineața toți greierii din lume cântă Traviata și oamenii formează statui. ei

să nu lași urme pe zăpada mea le voi șterge cu un burete de silicon albastru cu roșu andiv își trece ordonat mâna prin păr/liniștea să îți atace urechile și ochii doar da-li-da pe aici

duminica la ora 12 fix nu se udă florile se simte frigul izvorât între degete se opresc trenuri la gări fără peron se vorbește despre oameni/câini/pisici/elefanți/și despre cum se

știi tu cum e cu unitățile dialectice sunt ca femeile cu care te culci pentru a lăsa sperma undeva nu oriunde tata are 60 îi sar arcurile în toate direcțiile și pe la colțuri o mai

un copil aruncă pe jos două inimi colorate poți trece pe lângă tine însuți dansând passo doble cu dorințele tale nu era nevoie să controlezi piciorul în dans nu să îi simți coapsa

am lăsat fire de ață să curgă prin mine mama îi coase în păr viitorul de la 5 ani vei fi mare și vei fi femeie trebuie să înveți să coși am lăsat fire de viață să curgă prin mine mama îi

știi iubirea se intensifică la atingere ochiul de marmură mă privește de sus mă înțep în palmă cu un ac țigănesc e ca și cum aș pune degetul pe foc și i-aș pârjoli pielea exact acolo de

mă grăbesc să fiu superhero să mă salvez să fug și dimineața plină de somn curge din mine în tine geamăt de plăcere închid gura ploii cu un sărut noaptea tăbărăște peste umeri

păsări din saragosa își curăță penele și zboară amintirile sunt palme întinse pe pământ ca în jocul cu stelele ale mele sunt mai mari mai adânci mai profunde sa nu mă uiți într-un sipete

crengi de salcâm îmi acoperă gândurile printre hățișuri doar tu să golim paharele acest martini are gust de mărțișor degete fugare îmi acoperă timpul printre ani simți cum