mâine lumea va fi carton
îmi rotesc părul pe deget ca și cum ar fi o cutie din aceea de telefoane la început de trăiri ca să poată funcționa firele lungi lungi trebuiesc atașate priza e la un capăt de lume astăzi
o minte perversă și un corp aburit
de câteva zile un picior îmi sâcâie tăcerile mă trezește diminețile își arată glezna ca gura unei femei desfrânate și îmi înghite ideile apoi de fiecare dată când reușesc să adorm
minuni skypo-logice
las riduri la sfârșitul fiecărei zile ca într-un armistițiu strâng pietrele în jurul meu îmi voi face o curea lungă lungă lungă l u n g ă intru pe skype alo indentitate
îmi latră câinii printre degete
pe mal femei cu fuste adunate între genunchi spală rufe pletele în două roșu și alb naive se aruncă până la brâu înapoi înainte înapoi nu te
de aici vin unu și patru
plete despletite și ochi furtună ploaia se isterizează fulg în ochii trecătorilor observ din taxi freziile își lasă oboseala acasă se îndreaptă spre piață astăzi sunt atâtea femei
mâine spre mare
îmi voi lua cu mine pâinea sarea și Banchetul lui Platon să mai fie în această lume doar oameni roți cu capacitatea de a visa trecerile mici și înguste sunt diluate de
heart made
păsări din saragosa își curăță penele și zboară amintirile sunt palme întinse pe pământ ca în jocul cu stelele ale mele sunt mai mari mai adânci mai profunde sa nu mă uiți într-un sipete
buzele ceas se îndreaptă spre mare
peste două ape se întinde un pom de crăciun oamenii sar de la un mal la altul ce ai mă întreabă nimic spun e doar seara de dinainte de margine mă nasc greu ca o corabie la asfințit voi
35/7
umblu cu inima dezgolită pe afară acum de parcă cineva mi-a furat torsul pe vânt pe ploaie trecătorii își iau tăcuți câte o bucată pentru sandwich-ul de dimineață se îmbulzesc în maxi
relații diodice
mă grăbesc să fiu superhero să mă salvez să fug și dimineața plină de somn curge din mine în tine geamăt de plăcere închid gura ploii cu un sărut noaptea tăbărăște peste umeri
jocul de-a da mai departe
dorințele noastre luptă-ntre ele se zbat se ciocnesc pe scurt a b c hegelian istoria pierde spiritul câștigă își lasă funiile pe lângă genunchi îi adună în ghemuri îi rostogolește plini de
60 de lumi adunate-ntre sfârcuri
știi tu cum e cu unitățile dialectice sunt ca femeile cu care te culci pentru a lăsa sperma undeva nu oriunde tata are 60 îi sar arcurile în toate direcțiile și pe la colțuri o mai
femeia strong nu știe care e
azi un moment de groază i-a blocat respirația era ca și cum toate păcatele lumii sunt deturnate cu scâncet 01:09 în realitatea mea\\ pot visa oricând la ceva ce e mai real stau
ieșită din uz
palma mea metrou în care linia vieții și linia inimii nu se vor întâlni la comandă/la rugăminte *** iedera înfășoară ochii felii de tăcere se desprind din cer și plouă/când eram pui eram
tăiatul pe mâini e periculos
și dacă e de rău timpul trece mai repede ți-am dat clepsidre am primit o brățară 1 Corinteni 13: 4-8 la bucătărie am 5 cuțite fiecare cu destinația lui cu cel mai mic voi tăia
anii se fac ghemotoc
ai de toate/tot ce își poate dori o femeie e al tău/un copil/două cărți/trei vieți/patru tipuri de înghețată/ să împarți cu altele mai puțin norocoase pot lăsa să curgă prin mine kilometri
dorul efectum est
orașele cresc sub piele vânătăi înflorite în interiorul lor grădini întregi de singurătate își desfac coroanele trec pe străduțele tale /mă aplec/nu mă lăsa să tremur/îți ling
pe vârfuri I
cocoțată în vârful ochilor tăi orbecăiesc sentimente să mă dai jos de pe ridicola înălțime a sensibilității căci de când nu a mai fost război au vândut parașutele și oamenii sunt
când dormi se întâmplă să mori
m-am lovit într-o zi de ochii tăi orbită de întunericul ploii de-afară. doare. luptam în altă zi cu mâinile tale și împletitura degetelor îmi spune că tăcerea ta doarme. iar mintea mea
imoral acest sânge al meu
mă apuc de degete așa cum se face când înnozi ceva ca să nu uiți despre altceva. Număr: unu, doi, trei nu e un vis, nu. e, poate, spui tu râzând dragoste non-erotică. ne radem
zbor de-asupra tineretii
Un efect produs de nenorocul de a visa îmi plimbă sufletul în fiecare dimineață Nu rugămintea de a fi tu însuți îmi subjugă puterea de a trăi ci mirarea. mă las sedusă de uitarea de
foșnet
* Astăzi mi-a zâmbit un copil m-a fluierat un câine vagabond iar toată lumea spunea că am ochii frumoși... numai vina de a fi femeie și așteptarea de tine tace în mine sau urlă atât de
