mâine spre mare

\"sa nu crezi in minuni
sunt destinate celor
ca
re
se lasa in genunchi si verifica taria apei de mare\"
Un final deosebit pentru un poem reflesiv, prin care ma pot desfasura, in lejeritate...
Cu simpatie,
Jo

verificam taria apelor in iubire
multumesc mult pentru constanta ta,

cu drag
angela

angela,
plăcută rostire a întregului de aici

da, \"oameni roți\"
frumoasă alcătuire

și un final eclipsant

\"să nu crezi în minuni
sunt destinate
celor

ca
re

se lasă în genunchi și verifică tăria apei de mare\"

cu sinceritate,
teodor dume,

iti multumesc
calm si pace vine dinspre tine intotdeauna

cu prietenie
angela

ti-am mai zis o data, cred, ca nu cred ca tu ai putea trai, angela, fara carti. si-acum citind ca, pe langa hrana fara de care corpul nostru n-ar putea supravietui, musai iei si banchetul lui platon, ma bucur sa aflu, din nou, c-am avut dreptate.
capacitatea de a visa a oamenilor roti si acest \'lasat in genunchi\' pe care il regasesc in poeziile tale (mi-am adus aminte de poemul tau in care Dumnezeu a plecat la vecernie) ma bucura si ma fac sa cred ca ma numar si eu printre cei care (inca) mai cred in vise, si ca pot calatori, ca tine, pe-o maturita supersonica, peste tot...

urca pe matura mea plina de vise!!! e loc acolo pentru tine, unul special. pentru ca meriti :)

in genunchi,
dar cu viitorul in fata
angela

ei , cei pierduti , sunt oamenii roti?

poemul atrage spre o plecare la mare, acolo , unde trebuie sa ne masuram cu umbrele luminii

ba da, credem in minuni, si faptul ca ne simtim printre rinduri, este una

oamenii roti sunt din banchetul lui Platon. cei perfecti, care nu mergeau ci se roteau, cei care au fost taiati in doua ca sa nu mai pretinda sa fie zei, cei care inca isi mai cauta jumatatea.
din aceasta cauza, minunea e posibila doar pentru cei care stiu cum sa o caute...
ne simtim printre randuri

multumesc de trecere si semn

cu drag
angela