S o n e t 1 2 3

Iti voi face un comentariu mai tarziu. Acum am vrut doar sa stii ca am trecut.

Anda

Bucuria lecturii mi-a amintit de versurile lui Nichita și de vocea lui Alifantis: Ce bine că ești, ce mirare că sunt!

A.

Am invatat cu multa vreme in urma ca nu conteaza daca sunt sau nu frumoasa. Si tot atunci, am invatat sa-mi infrumusetez sufletul. Asta am facut si acum, citindu-ti sonetul.

Am zis sa devin si eu frumoasa trecand pe aici. Doar nu-ti imaginezi ca am venit sa citesc poezia.:)) \"Umorul\" celei ce se straduieste sa uite ca are pe buze un gust amar (- fara nici o legatura cu ideea versurilor de mai sus)... N-am uitat ca e pentru ultima oara cand ne permiti sa ne contemplam...
Totusi, astept sa vad poezia care se va naste...

Adrian,

Eu nu ma incadrez in subtitlul Sonetului dar, dupa cum vezi, nu m-am putut retine. Schimbare de tonalitate totala. Plin de viata. Euforic. Se pare ca este nevoie, pe langa atatea necazuri cotidiene, si de asa ceva. Mi-a placut.

Anda - ar fi fost culmea să nu-l fi citit, după ce l-ai generat. Aștept comentariul.
Andreea - prezență insolită pe la mine, dar parcă ne cunoaștem de când lumea. Nu mă uita.
Codrina - când sufletul ți-e frumos, se produce un miracol. Uită-te în oglindă : îți va zâmbi un chip la fel de frumos, așa cum e și interiorul.
Elia - m-ai impresionat pentru grija fata de problemele mele și pentru sensibilitatea constanței, sau constanța sensibilității tale.

Desigur ca sonetul avea o prima destinatara, dar muzica unui sentiment ne face și nouă bine. Îți sunt recunoscător pentru sprijinul tău în toate momentele, mai ales atunci când este nevoie. Rămân dator cu un mesaj.
Pe curând.

adica, ai vrut sa spui frumoase dupa ce noi vom citi...
si cred ca voi fi un pic mai frumoasa daca vei dori sa inlocuiesti cuvantul \"drepti\". Daca nu, nu-i nici o suparare.
Mai vreau sonete de dragoste! (din cand in cand)

Așa ar fi rãspuns Adrian, dacã nu era un timid!



De nu mã poți iubi, de-ți vine greu
Spre mine dorul sã ți-l lași sã zboare,
Ingãduie-mi, frumoasã cititoare,
Sã-ți vin în ajutor cu versul meu.

Al frunții tale gingaș curcubeu
Apleacã-l lin pe-a mânii tale floare
Si stai așa... fixând surâzãtoare
Un punct din gol: E umbra mea; sunt eu.

Vezi tu... nu-ți spun nimic; doar cu privirea
De-ți rãscolesc pânã-n adânc gândirea
Si sufletul întreg ți-l stãpânesc.

...Si-atunci simțești, de friguri strãbãtutã,
Cã brațele-mi de foc te-nlãnțuiesc,
Iar versul meu pe buze te sãrutã.

(M.C)

Facă-se voia ta. Te voi anunța când voi mai traversa asemenea efuziuni sentimentale.
Frumoase rămâneți oricând.
În legătură cu schimbarea, mă voi strădui. Nu e întotdeauna prea ușor.

Înțeleg aluzia, dar rămân un timid în fața unui maestru. De la Codreanu încoace schimbările bat pasul pe loc.
Prea plecat pentru bunăvoința acestei treceri.

Sincer, mi se pare o poezie foarte reusita! Bravo!

E-o frumusete angelica ce te imbie la dulci pacate, la amare compromisuri...E femeia! Chiar imi place!
Aer

Descarcă-ți căsuța. Nu se pot trimite mesaje.

Eugenia - Bun venit pe la mine și pe agonia. Cât mai multe izbânzi și alte clipe de muzică poetică trăită împreună.

Angela - Același bun venit. Voi reveni, pentru că numele tău îndeamnă la desfășurări poetice fără îngrădire temporală.

gust si eu putina lumina, langa fereastra sufletului tau.
ard si eu o pana, in cinstea ei.

Dacă n-ai fi citit acest sonet aș fi considerat că mesajul lui n-a ajuns unde trebuie. Acum sunt liniștit. Dacă n-ai plecat încă în vacanță te rog citește sonetul de miercuri, Sonetul 127. Faptul că, în mod evident, se mai dorește sonet de dragoste, m-a stârnit. Revin cu ceva pe care unii, poate, îl vor considera o insolență, dar aș vrea să știu până unde merge acceptarea. Te avertizez că, oricum , e altceva decât până acum.
Pe curand cu prietenie.

M-a bucurat prezența voastră la un sonet dedicat iubirii. Într-o asemena încercare rostul textului nu s-ar împlini fără destinatarul găsit acasă. Stimulat de receptivitatea textului, revin pe o temă apropiată, dar, în același timp, mult modificată, ca optică și ca incisivitate.
Nu ezit să cred că Sonetul 127, pe care-l veți putea citi miercuri, va lăsa pe unii cu gura căscată, gândindu-se că autorul sunt eu.
E o invitație, făcută cu toată prietenia mea.

Am văzut târziu mesajul. Acum bucuria e mai mare, pentru că n-ai lipsit de la întâlnire.
Invitația pentru miercuri îți este și ție adresată, cu scuzele pe care le formulez dinainte, dacă cumva mesajul Sonetului 127, al patimii, va fi prea licențios. E un test din care vreau să învăț până unde se poate merge într-un sonet.
Pe curând.

M-am strecurat printre frumoasele tale si ti-am citit capodopera. Ma ierti c-am indraznit? Poezia ta imi da de gandit foarte mult.

Mai cucereste-ne constant cu poeme.

Alunelu