S o n e t 1 2 4

intalnire-regasire unica, la o margine de timp, intr-un spatiu \"nenumit\" dintre doua anotimpuri aproape imposibile, o poveste frumoasa si eu in urma acestor pasi, printre lumini si umbre;

Parca ai descrie întâlnirea a douã trenuri într-o garã (chiar, într-o garã numitã viatã, oare sunt mai multe întâlniri sau mai multe despãrtiri?).
Oare de ce mã las sedusã de imaginatie, de aceste mereu repetabile întâlniri / despãrtiri?

Aceeasi,
Anda

s-ar putea sa fie gandul unui parinte cand \"copilul avea doar opt zile?\"

Foaarte frumnoasă lectură care nu preia idei , ci le întregește.
Respecte si prietenie.

Cred ca întâlnirea și despărțirea adevărată se produc o singură dată în viață. De aceea, pentru mine, momentul are atâta greutate. Aici este mai mult decat atât. Este o preluare din mers a unor destine, dacă vrei, intrarea într-un corp nou care este obligat să pornească de la început pe drumurile veșnicei treceri.

Interesantă asociere. Nu m-am gândit , dar, având în vedere antecedentele cunoscute, este posibil ca această legătură și imagine să fi rămas în mine fără voia mea.
Cu mulțumiri pentru reflexivitate.

Draga Adrian, pentru mine acesta este unul dintre cele mai frumoase sonete. In loc de a explica, am sa ma bucur de poezie, ca si de o intalnire cu tine, cel inca o data nascut.

Ce-ți place ție, înseamnă o bucurie specială pentru mine.
Păstrez regretul că datorită acestui ritm impus, nu pot fi mai des aplecat , la rândul meu, asupra textelor tale. Ca să am și eu momentele mele de trăire în liniștea cuvântului sensibil.
Cu prietenie.