De ore intregi stau și-ascult
Dulcea chemare a lunii
Să te revăd falnic în vis
Zdrobindu-mi slaba conștiintă.
Te simt arhanghel, tu ești foc,
Din lumi neplăsmuite,
Naiva fire-a omenirii nu știe
În sânul ei nuferi se sparg,
In pragul vieții-un cer se rupe.
Din el cad ceasuri, rând pe rând.
Doi corbi ii stau la pândă.
Pruncul de aur slobodă jugul
Îi încheagă inima pe buze,
Îi jură
Candva, odata pictam. Pictam muzica din flori, culoarea din sentimente, ochii din amintiri.M-am oprit. M-am lasat dusa pe calea carbunelui, aratand griul vietii mele.Pe o plansa alba mi-A cerut sa
M-am pierdut în privirea ta. Așa începe totul. Acum plutesc în neștire pe albastrul ochilor tăi sperând că mă vei găsi și mă vei ascunde în adâncul sufletului tău, departe de toți, acolo unde
AA