S o n e t 9 6

ma bate-un gand: cum ar fi daca ai gandi in versuri albe?

Frumoasă lumea împletită cu vise!Tristă cea lipsită de focul și fierul iubirii.

Ar fi monoton și dezlânat, din prea mare libertate de mișcare. Chestie de structură personală. Asupra mea trebuie să se exercite un soi de impunere, ca să mă pot concentra.

Da, dar cu condiția ca visele să aibă o anume înălțime și ținută.

cum esti tu?
\"monoton si dezlanat din prea mare libertate de miscare\" - spui? Libertatea de miscare genereaza monotonie?

Numai în cazul meu. Nu e chiar atât de surprinzător. Mișcându-mă fără îngrădiri, am tendința de a mă întinde peste limitele normalului, de a deveni prolix, de a realiza că mai am timp și spațiu de exprimare. În lipsa capacității de a mă autocontrola, simt nevoia să mi se impună controlul și aceasta o realizează forma impusă de poezie. Atât cât poate și ea să facă.

Da, mi-a placut foarte mult. De fapt m-a impresionat - printre sonetele care m-au atins si care mi-au vorbit despre ceea ce simte un om cand si-a impus - fara sa le mai verifice din cand in cand - niste limite. Pe masura ce omul \"creste\", eu cred ca si limitele acestea mai trebuie impinse un pic. Altfel spatiul inimii devine prea stramt si o vedem cum incepe, in loc sa se desfasoare, sa se imagineze pe sine iubind. Visele impletite sunt un hamac tocmai bun pentru cel care vrea sa-si adoarma si ultimele sperante.
Am zis si eu ceva pe marginea acestui text - sper sa nu se supere Adrian.:)

totusi nu ti-ar strica o intindere peste \"limitele normalului\". Si cine ne poate spune noua unde se sfarseste aceasta limita? Intre normal si celealat pol al sau, se intinde o plaja greu de delimitat. Aici ne permitem sa facem de toate.
Pana la urma, fiecare face dupa cum simte, indiferent de care parte a liniei se afla. Iar daca tu simti sonete, atunci asa sa fie.

1. ce intelegi tu prin \" visele trebuie sa aiba o anumita inaltime si tinuta\"? exista vreun criteriu obiectiv de a masura asta?
2. e suficienta ca esti constient ca un pic de rigoare e sanatoasa. dar uite, cel putin eu, ma gandesc cum ar fi sa imi pot depasi limitele impuse in mod constient. nu esti curios deloc ce alter ego ai gasi cand ai rupe o bariera?

Culmea numai peste poeziile tale imi cad ochii. Cred ca e din vina titlurilor pe care le alegi.

Tocmai ținuta și înălțimea visului nu poate fi controlată, dar ești cineva oricum, dacă știi să visezi.Diana mi-a luat-o înainte cu întrebarea despre barieră, iar steluța pe care mi-au zmuls-o ieri,tot la mine a rămas.Cineva a crezut că-i de aur și a vrut să-și facă un inel, eu însă am primit-o ca pe o stea căzătoare, dar splendidă prin clipa strălucirii.

tu știi că citesc tot, iar eu las din când în când, câte un mesaj. Am ajuns să citesc ca pe un horoscop poemele tale.
Succes în continuare, încântă+ne!

E pe bune chestia cu horoscopul :)). Adik mai Andrei esti ca o cutiuta cu ghidusii mereu surprinzatoare.
Asa e Radmila orice om care poate visa e cineva. Mai presus de toate e om :)

Eu ? Să mă supăr pe Elia ?

Cer iertare tuturor pentru întârzierea cu care răspund uneori. Lenea nu intră deloc în discuție, nu mă caracterizează. Altele sunt problemele.
Elia - un comentariu-divagație mai armonios decât textul de la care pleacă;
Thais - întinderea peste limita normalului am experimentat-o. Necazul este că acum nu mai am timp pentru mai multe lucruri de făcut odată. Când se va putea , nu spun că nu voi încerca și altceva. Uite, ca să dovedesc asta, vă spun tuturor că de luni, 28 iunie, voi introduce si altceva decât sonetul zilnic. Nu spun despre ce e vorba, e surpriză. Ca să vă tentez am să adaug numai că este ceva ce nu s-a mai făcut pe acest site, ceva cu care sper să îmbogățesc patrimoniul de texte și direcții de activitate al site-ului;
Diana - visele ar putea avea ținuta impusă de ținuta celui ce le exersează. Dacă țintești departe și visele ar trebui să plonjeze peste altfel de înălțimi, în concordanță cu aspirațiile persoanei. Ma rog, n-am vrut să adulmec prea mult și prea sus această idee;
Mihaela - Foarte frumos. Mă voi strădui ca horoscopul să fie cât mai lung. Ce-ar fi să nu aibă sfârșit ?;
Radmila - ce mă bucură mai mult este că am generat discuțiile de la textele tale. Poate le-am premeditat. Părerile mele rămân aceleași. Mulțumesc și de invitație. Nu se știe niciodată.
Dragi prieteni, am avut o zi plină cu bucurii datorită intervențiilor voastre. Îmi cer iertare pentru limitele mele în privința constanței, consecvenței și consistenței răspunsurilor.

Sonet
(Lui Adrian Munteanu)

Adam nici nu știa de unde vine,
Când s-a văzut, trezit, lipsit de-o coastă...
Dalila, lui Samson i-a fost nevastă -
Simbol al echității feminine!

Ulise, rătăcind pe-o Mare vastă...
Virgiliu, căutând pe...nu știu cine...
Și, exilat, la Ponturi-Euxine,
Ovidiu, pritocit de o \"năpastă\"...

Cădelnițări de nume și de fapte,
Prin timp trecute. Cine-ntrezărea
Că zilele pierde-se-vor în noapte?!

Nu-i gând, visat, de a ne libera
Și nici povești de îngăimat în șoapte.
E visul nostru! \"Que sera, sera!\"

Mi-e greu sa aleg intre cele doua sonete ale celor doi Adrieni.
Ce e sigur, intre Roma lui Cezar si Pontul Euxin al lui Ovid, mai e o mare, Adriatica.

Felicitari sonetistilor
(formele fixe sunt eterne)

Elena

Adrian,
să știi că nu vreau să te pierd de la portrete, așa că te rog poate ajungi pe la mariacyt@yahoo.com.
Mulțumesc!

Mi-ai trezit sentimente contradictorii :

1. Perfecțiunea sonetului tău mă determină să te rog să mi-l împrumuți, ca să-l pot numerota și să-l trec în dreptul meu, printre sonetele care peste două zile vor depăși prima sută ;

2. Mi s-a strecurat invidia în trup : adică ce, vrei să-mi iei pâinea de la gură ?

Ai intuit, desigur, zâmbetul.
Cu prietenie

Uite cum apare concurența și în poezie. Dacă credem teoria, trebuie să fie benefică concurența și aici. Chiar așa : poți să citești doi creatori ( dintr-o lovitură ) .

Scriu în curând.