S o n e t 1 0 6

Un sonet superb, care impresioneaza prin simplitate, prin curgerea fireasca a cuvintelor spre sufletul cititorului. Chiar daca nu obisnuiesc sa va comentez sonetele,raman un cititor fidel al domniei voastre.

Cu stima
Rudy Valentino

am ramas fara un cuvintel, ca atunci cand se sfarseste un film care ti-a patruns pana la oase. Brrrrr...

in cazul in care si parerea mea conteaza pentru tine....este un text bun dar sincer parca mai bun a fost sonetul cu nr 104,mult mai profund si sensibil.

Poate e doar o vaga impresie dar in acest sonet parca ai dat frau liber romanticului. Chiar daca in final expui cititorului cruda realitate \"Doar o bătrână e...și nici un val.\", am ramas cu imaginea acelei amintiri.
Pana acum am vazut inteleptul din tine. Astazi am vazut romanticul. Imprevizibil! Motiv pentru care poezia n-are varsta.

\"Se-aruncă-n gol, înveșmântată-n șoapte. / O însoțesc\"
superbă cădere din somn, pe malurile speranței...

O sfasiere de sonet... Trist, frumos, poetic...

Nu e nevoie să comentezi prea des. E nevoie să fii pe aproape.

Așa cum ai interpretat sonetul, sigur că te apucă fiorii. Ca să-ți domolesc frisonul, pot să-ți spun că s-ar putea interpreta și alfel : ca o parcurgere a unei vieții în doar câteva secunde. Cele mai intense.

totul depinde de doi factori. Mai întâi de diferențele de stare și opinie ale cititorului și, poate mai întâi, de diferențele de stare ale autorului, de la o zi la alta, de la o trăire la alta. Nici nu cred că ar fi interesant să fie totul egal.

O altă posibilă interpretare am dat mai sus. Romanticul există. Uneori în exces. Până acum poate am știut să-l țin în frâu. Nu e mai puțin adevărat că nici nu mi-e rușine cu aceasta.

Uimitor. Din mai multe puncte de vedere. Ca finalitate, ca notare, ca perspective. Ești mare de tot. Am să încep să-ți solicit consultații filozofice. Felicitările ar fi prea sărace. Cred că ești fericit și încrezător în ce urmează. Tare sunt mândru când cunosc pe cineva care se luptă până la sfârșit și speră. Poate îmi spui mai multe pe blitzro@hotmail.com.
Pe luni. Cred că te va interesa. Eu mă înfior de fiecare dată când citesc, dar, mă rog, cu mine e altceva.

Încă mai sunteți pe aproape, cu toate că eu nu reușesc să răspund cu aceeași monedă. Abia mă mai descurc cu propria mea frelie de timp. Dacă vă poate spune ceva și nu vi se pare fariseism, eu nu obișnuiesc să uit și mă gândesc cu drag la cei ce și-au rupt din timpul lor pentru o fărâmă de lumină prin cuvânt. Vor veni și alte zile.
Cu prietenie.

eu vin să mă adap, să mă mulțumesc. E o bucuire în sine, că trec prin aceste pagini. Mă mai întristez eu, pe ici-colo, dar aici știu întotdeauna ce găsesc înrte pagini, și vin să mă adun, ca într-o grădină. Hai, să ne trăiești, că ne trebuiești...\"

Adrian,

\"A doua zi revin in ceas oval\"
Il vad pe Dali, cu ceasurile lui, alunecand prin timp.
Imagine bine construita. O viata, cat o noapte! Foarte frumos sonetul.
P.S.:
Cand ai vazut \"batrana\", sper ca nu te-ai uitat in oglinda.

stai! ca nu m-ai inteles! (cum oare?)
Fiorul(nu frisonul) meu era acela, de te trece ceva din cap pana-n picioare, atunci cand iti place, place, place...
Am vazut \"parcurgerea unei vieti in cateva secunde intense.\" Pai, atunci, sa nu te treaca toti fiorii?! :)

Adrian,

Ai realizat, sper, ca PS-ul meu este doar o gluma. Toti, mai devreme sau mai tarziu, ne trezim cu aceleasi imagini in fata. Tu ai stiut, insa, cum sa le prinzi. Succes in continuare!

Referitor la intrebare, depinde de zi si de stare. La urma urmelor nimeni nu scapa de curgerea timpului.
Multumesc.

Acum da. Graba mea de fiecare zi.

Am mai întîlnit această imagine - de sus privit un destin cu spuma-esență culeasă și concentrată în unități de timp și fărîme de spațiu. Era ceva cu \"cioburi\". Acum e puțin altfel. Nu te schimbi, se schimbă doar forma. Mi-e frică de subiectivizm, dar nu reușesc nici să tac...