Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 9 5

al coșmarului

1 min lectură·
Mediu
O bestie cu dinți de fier și gură
Îmbăloșată-n sputa de ftizie,
Cu trunchi hidos înfipt adânc în glie,
Drumul tihnit, nădejdea-n noi le fură.
Pământul sterp îl lasă pe vecie,
Arca se-nclină cu o lovitură,
Oceanul frige, năpădit de-arsură,
Din trupul zilei smulge o felie.
Sugrumă râvna cu luciri senine,
Iar tihna ei turbați o părăsim,
Goniți mereu spre nopaptea care vine.
În urma noastră zborul frânt îl știm.
Timpul de fier, cu năruiri depline,
În fiecare clipă îl trăim.
053702
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
81
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 9 5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/77136/s-o-n-e-t-9-5

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@lavinia-miculaLM
Lavinia Micula
am trecut pe-aici, m-am intalnit cu \"bestia cu dinti de fier\". Am incercat sa pun in line dreapta \"zborul frant\" insa m-am lovit de acel \"timp de fier\"
Nu-i nimic. Poate data viitoare...
0
@negru-vladimirNV
Negru Vladimir
Varstele decaderii... frumos vesmant gasit pentru aceasta idee.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Dinții și timpul de fier sunt ipostaze ale aceluiași zbor frânt. Primii de macină, al doilea ne irosește.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Acum am văzut decăderea. În sonetul următor la fel, dar va veni o zi și pentru alte căi de urmat. Eu le mai aștept.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Am vrut să scriu \" primii ne macină \"
0