Poezie
S o n e t 9 5
al coșmarului
1 min lectură·
Mediu
O bestie cu dinți de fier și gură
Îmbăloșată-n sputa de ftizie,
Cu trunchi hidos înfipt adânc în glie,
Drumul tihnit, nădejdea-n noi le fură.
Pământul sterp îl lasă pe vecie,
Arca se-nclină cu o lovitură,
Oceanul frige, năpădit de-arsură,
Din trupul zilei smulge o felie.
Sugrumă râvna cu luciri senine,
Iar tihna ei turbați o părăsim,
Goniți mereu spre nopaptea care vine.
În urma noastră zborul frânt îl știm.
Timpul de fier, cu năruiri depline,
În fiecare clipă îl trăim.
053.716
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 9 5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/77136/s-o-n-e-t-9-5Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVVarstele decaderii... frumos vesmant gasit pentru aceasta idee.
0
AM Dinții și timpul de fier sunt ipostaze ale aceluiași zbor frânt. Primii de macină, al doilea ne irosește.
0
AM Acum am văzut decăderea. În sonetul următor la fel, dar va veni o zi și pentru alte căi de urmat. Eu le mai aștept.
0
AMAm vrut să scriu \" primii ne macină \"
0
Nu-i nimic. Poate data viitoare...