Arthur Rimbaud›Poezii

În neagra, ciunta furcă, buna, Ai diavolilor paladini Dansează, tot dansează-ntruna, Uscați, scheletici Saladini Jupînul

În piața împărțită-n peluze verzi, scuar În care, cu măsură, copaci și flori îmbie, Greu respirînd zăduful, burghezii iar și iar, Joi seara, își

Că-i Primăvară-acum, e clar : În miezul verzilor Domenii Furtul lui Thiers și-al lui Picard Splendori și-arată, sumedenii. Ce funduri goale-n

Cînd, Doamne-i, pajistea-nghețată, Cînd în pustii cătune-acu Tac clopote de seară, tu Din ceruri mari fă să se-abată Peste natura fără

1.Bunicii Noi sîntem bunicii tăi, Nu răi ! Plini de transpirații reci Ale ierbii și-ale lunii. Avem bune vinuri seci ! Sub cinstitul soare,

Gîrla din Cassis se scurgea ignorată Prin vîlcele stranii : Voci de corbi o sută îi urmează-n ceată, Îngeri în litanii : Cînd se-afundă-n brazi

O, răstimpuri, o, castele, Oare-i suflet fără rele? O, răstimpuri, o, castele, Magic, studiul Fericirii L-am făcut, cum dat e firii. Slavă

Pînă lama, n-o tăia Acest creier, bulgăr verde, Alb și gras, ce tot nu vrea Aburii să și-i deșerte, (Ah, dar el s-ar cuveni Buze, nas, urechi

Un tînăr cu privirea sclipind, cu pielea brună, Frumos în goliciunea-i la douăzeci de ani, Cu fruntea-n cerc de-aramă, slăvită-n clar de

Un hidrolat de lacrimi spală Bolți verzi în crug : Sub pom de carne jună-n bale, Voi, cauciuc Albit de luni particulare, Cum sfera

Ei, și ce dacă țărmul e părăsit de soare ! Fugi, clar potop ! Pe drumuri văd umbrele căzînd. În sălcii, peste curtea cea veche de onoare, Furtuna

I Ca sarea lacrimilor prunciei – apa-i clară -, asalt spre soare-albeața femeilor, ca neamuri trupești; mătasea, multă și de crini puri,

I Pe valul calm și negru, în care-n somn cad stele, Ofelia plutește, ca alb și mare crin, Plutește lin, culcată în văluri lungi și grele… - Din

Răzoare de-amarante pînă la Palatul nostim al lui Jupiter. - Știu că ești tu ce,-aici, Albastrul tău Ca de Sahara îl amesteci, da ! Apoi, cum

Cei care spun : “La naiba”, cei care spun: “Aiurea”, Soldații, marinarii, pensionarii ce ni-i Dă un imperiu, resturi, sînt nuli pe

Negri în ceață și zăpadă Lîngă cuptor afară, roată, Stau cinci copii Chirciți și,-n straie vechi, sărace, Iau seama cum brutarul face Pîini

“Francezi din șaptezeci,bonaportișți, republicani, aminți-vă de părinții voștri din ’92 etc.” ...............................

Repurtată în strigăte de “Trăiască Împăratul!” Gravură belgiană, viu colorată, Se vinde in Charleroi cu 35 centime La mijloc, Împăratul,

Strînși în unghere, între bănci de stejar cam calde De suflul lor ce pute, cu ochii-n lungi plimbări Spre corul ce străluce, ca-n harp e toți

I Pe valul calm și negru, în care-n somn cad stele, Ofelia plutește, ca alb și mare crin, Plutește lin, culcată în văluri

“Francezi din șaptezeci, bonaportișți, republicani, aminți-vă de părinții voștri din ’92 etc.” ……………………… Paul de Cassagac Le

Un tînăr cu privirea sclipind, cu pielea brună, Frumos în goliciunea-i la douăzeci de ani, Cu fruntea-n cerc de-aramă, slăvită-n clar de

În neagra, ciunta furcă, buna, Ai diavolilor paladini Dansează, tot dansează-ntruna, Uscați, scheletici Saladini Jupînul

PRIMERO Las bestias primitivas cubrían a galopa, con glandes albardados en sangre y excremento. Nuestros padres mostraban con orgullo su