Cîntec parizian de război
de Arthur Rimbaud(2005)
1 min lectură
Mediu
Că-i Primăvară-acum, e clar :
În miezul verzilor Domenii
Furtul lui Thiers și-al lui Picard
Splendori și-arată, sumedenii.
Ce funduri goale-n Mai, delir !
Sèvres, Mendon, Bagneux, priviți-i,
Pe treabă-s puși mai abitir,
Primăvăratice-apariții !
Au sabie, chipiu, tam-tam,
Nu vechi trombonul cu supape,
Și niște iole cum n-am…n-am…
Despică lacu-n roșii ape !
Așa nicicînd n-am tras un pui
De chef : ne cad peste căscioare
Mari coboșoane-acum, gălbui,
În zorile particulare.
Thiers, Pircard au halo
De Eroși : scot heliotropii,
Fac din petrol niște Corot
Și-și curăță de goange tropii…
Cu Marele Truc intimi sînt !...
Cum printre gladiole zace,
Din gene-un apeduct făcînd,
Piper prizează Favre-n pace !
Deși-l spălați voi cu petrol,
Fierbinte-i în oraș pavajul.
De-aceea, hotărîți, din rol
Să vă urnim avem curajul…
Comod întinși, Ruralii,-n lungi
Chirciri, vor auzi pesemne
Cum crengile se rup atunci
Prin roșii răscoliri de lemne.