ZAZavalic Antonia-Luiza
Verificat@zavalic-antonia-luiza
„Love is the holy time of the timeless beings.”
Antonia Luiza Dubovici (n. Zavalic) s-a născut la 24 iulie 1989 în Sighetu Marmaţiei, Maramureș, România. Este licențiată în Asistenţă Socială şi absolventă a Programului Masteral Asistenţă Socială în Spațiul Justiției. Probaţiune şi Mediere (în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca). A publicat în Revistele: ASLRQ,…
iată un tablou deosebit de frumos, cum rar am prilejul să privesc.
Nu știu cum a trecut neobservat.
Eu îl văd strălucind puternic.
Cu bucuria lecturii, întotdeauna.
Pe textul:
„cer permisiunea să vă adresez câteva cuvinte, doamnă " de George Pașa
Pe textul:
„o ancoră se agață de călcâiul lui Dumnezeu" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Cu bucuria lecturii.
Pe textul:
„birthmark" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Ilie,
Liviu,
vǎ mulțumesc frumos pentru semnele generoase de lectură. Apreciez enorm.
Cu gratitudine,
Antonia.
Pe textul:
„când nu te va gândi nimeni" de Zavalic Antonia-Luiza
sau poate tot tumultul
fiindcă numai gândul cu tine arde până la piele
cum degetele tale în părul meu curgător”
Deosebit acest poem în care dragostea luminează.
Pe textul:
„când se face frig " de Ștefania Pușcalãu
Luminez cu bucurie.
“între stele desenezi luna
și să nu uiți drumul care se face nevăzut“
Pe textul:
„exercițiu de vindecare a nefericirii" de Stanica Ilie Viorel
nu știe că e miezul iubirii, al cuvintelor, nu știe, ca miezul unui fruct,
că în curînd poate încolți, că va crește și va deveni un copac la umbra căruia
se vor săruta doi îndrăgostiți.”
Eu cred că poezia se trăiește și se devorează pur și simplu ca o cascadă de emoții. Și cum se spune: “finis coronat opus”.
Pe textul:
„iarba nu învață să crească" de Leonard Ancuta
cărora le spui pânze înstelate de vară...
Orașul cu păcate a zburat pe covorul fermecat
o dată cu primăvara cernelii vărsate...“
Deosebit tablou pictat înăuntru. Luminez cu drag.
Cu bucuria lecturii.
Pe textul:
„În târgul cu flori" de Emilian Lican
vǎ mulțumesc amândurora pentru semnele de lectură.
Cele mai frumoase mărțișoare sunt cuvintele.
Pe textul:
„Fiord " de Zavalic Antonia-Luiza
mulțumesc frumos pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„Cuvinte scrise de mână" de Zavalic Antonia-Luiza
De luminat.
“sunt dimineți în care mă trezesc aruncat în lumea aceasta
ca cenușa unui vulcan despre care toți au zis că e stins
atunci nu-mi doresc decât să fiu
ceva ce oamenii nu-și explică dar care îi face să creadă
că nu se termină totul
cu noi”
“am învățat prea târziu că atunci când ești mic
nu-i bine să te rogi ca să crești
pe măsură ce te faci mare lumea altuia
se face mai mică
și-ți pierzi puterile magice care fac oamenii
să creadă în tine”
Pe textul:
„scrisori pentru maya" de emilian valeriu pal
“Iarbă peste pielea pământului
Tu îmi surâzi din fața casei
Întinzi rufe până la nori”
O imagine care strălucește puternic.
Pe textul:
„Ar fi putut fi o primăvară frumoasă" de Simion Cozmescu
Liniștesc pendula, e albă și tremură în pragul iernii”
Luciditate poetică. Frumos. Am citit de mai multe ori.
Pe textul:
„Minima Casandra" de Simion Cozmescu
mulțumesc mult pentru cuvintele luminoase. Mă bucur că textul meu s-a croit după inima ta.
Ștefan,
de asemenea mulțumesc pentru timpul și cuvintele dăruite.
Cu imensă gratitudine domniilor voastre.
Pe textul:
„when all the dresses will finally look good on me " de Zavalic Antonia-Luiza
Pe textul:
„ca și cum am încerca să redresăm temperatura unor fluide" de George Pașa
Vă mulțumesc pentru cuvintele luminoase dăruite în semn de mărțișor.
Vă doresc o primăvară plină de frumusețe și bucurii!
Pe textul:
„mă iubește, nu mă iubește" de Zavalic Antonia-Luiza
cu adevărat ești o explozie de frumusețe iar cuvintele tale alungă orice întuneric.
“tot ce văd cu ochii e al meu și tot ce simt cu inima mă fericește
iubirea nu e în aproapele ci chiar în mine”.
Pe textul:
„căci "întunericul este mai mare înainte de răsăritul soarelui"" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Baticul cu bujori roșii, de Maria Mitea" de Teodor Dume
“ lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul‘
Întotdeauna vă citesc cu bucurie.
Pe textul:
„Casa de la răsărit" de Teodor Dume
Ai vindecat iubirea în inima ta și toate corăbiile se desfac în infinit.
“sunt îndrăgostitul fără speranță
în visele mele miroase a brad și zăpadă, a nisip și a mare
o mare atît de lină și de albastră încît pare că timpul a adormit
și nu vine nici o corabie.“ (absolut superb)
Pe textul:
„fields of the nephilim" de Leonard Ancuta