Poezie
Casa de la răsărit
1 min lectură·
Mediu
am să-ţi dau din mine o zi
apoi alta
suficient cât
să-ţi clădeşti o casă
cu ferestrele înspre răsărit
de unde
seară de seară o
să mă vezi trecând
să nu mă strigi
lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul
pentru o altă zi
schijele de lună îmi intră în ochi
şi frigul din oase
îmi subţiază tăcerea
mă retrag în deşertul din mine
şi aştept
primul tău semn
051.097
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Casa de la răsărit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14178342/casa-de-la-rasaritComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
" să nu mă strigi"
pentru că da, tu vei fi acolo mereu, construind...
Excelentă metaforă!
pentru că da, tu vei fi acolo mereu, construind...
Excelentă metaforă!
0
mulțumesc cu sufletul pentru trecere prin pagina mea și pentru comentarii!
Cu sinceritate!
teodor dume
Cu sinceritate!
teodor dume
0
Distincție acordată
Iar semnul meu este lumină pentru aceste cuvinte care nasc lumină.
“ lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul‘
Întotdeauna vă citesc cu bucurie.
“ lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul‘
Întotdeauna vă citesc cu bucurie.
0
mulțumesc cu sufletul pentru oprire în pagina mea
și pentru constanta lecturii!
cu sinceritate
t. dume
și pentru constanta lecturii!
cu sinceritate
t. dume
0

un poem mai mult decât sublim, mai mult decât metafore, ... găsesc dăruire aici, și
Lumină ...