când se face frig

pe gulerul tău de la cămașă umblă degetele mele cumva obosite dar tu nu trebuie să știi niciodată asta și îți desenez pe buze unghiile mele roșii în primăvara cu fluturi reci sau iarna rătăcită nici nu contează anotimpul ne înghite oricum nici de el nici de lume nu-mi pasă seara când se face frig iar lângă tine e liniștea de la capătul pământului sau poate tot tumultul fiindcă numai gândul cu tine arde până la piele cum degetele tale în părul meu curgător iar asta e dragoste îmi spun fiindcă se simte de la gât până la glezne învăluie sufocă şi numai pentru că nu se întâmplă des pe lume o inimă ca a ta