În zori de-octombrie, cu soare și cu jar,
Două poeme-n valuri, pluteau fără hotar.
Iar pașii lor sunt unde, ce tac sub cerul greu,
Și aripi au din vânturi, ce plâng în pieptul meu.
În zori
la ce petala te-ai oprit
cate rochii iti sunt mototolite
ce tablou atarna dintre caramizi
unde sunt porumbeii muti
care cuvinte te-au mahnit
de ce nu a venit printul tau
cat pot sa astepte visele
pe
LR