Virgil Titarenco

Deci repetați un atac la persoană. Probabil că de data aceasta editorii și conducerea siteului voi identifica insistența cu care Caloianu Silvia încalcă în mod intenționat punctul 2.4 din regulament. Și asta în contextul în care observația mea a fost corectă. Rog editorii să hotărască în acest caz. Mulțumesc anticipat.

Probabil că ar trebui să te pună pe gînduri dacă atît de mult ți-a trebuit pînă să devii clar. Sau poate și de data aceasta tot cititorii sînt de vina?! În plus remarc un spirit oarecum arțăgos la tine. Ți-ar prinde bine să îți domolești atitudinea revanșardă, dragul meu. Nici nu începe și nici nu se termină istoria filosofiei cu acest text al tău. Singurul lucru pe care mi-aduc aminte că am vrut să-l fac a fost să îl citesc și să îți împărtășesc o părere în mod civilizat. Te asigur că pe viitor nu te voi mai deranja. Nici eu și nici tu nu cred că vom avea de pierdut în felul acesta. Îți doresc sănătate.

De acord cu tine Nichita. Tot opțiunea ei a fost să folosească un alt cuvînt, cuvîntul \"nesimțit\" scris cu majuscule și repetat. Nici eu nu vreau să iasă o polemică. Dar nu cred că \"metaforizarea\" conceptului de atac la persoană cum că ar însemna aproape orice are vreun merit sau folosește echilibrului siteului. Dimpotrivă. În curînd atacul la persoană va putea însemna totul sau nimic. Și atunci va putea deveni doar un pretext discreționar în mîna autorității. Nu sînt naiv să cred că nu există prietenii și dușmănii. Din păcate viața e făcută și din așa ceva. Există însă o diferență semantică între atac și atac la persoană. Și trăiesc cu impresia (încă) că această diferență se cunoaște și se respectă. Regulamentul siteului nu incriminează atacul ci atacul la persoană. Și eu am atacat, și eu am fost atacat pe parcursul timpului pe site. În atac există o plajă de nuanțe foarte diferite. Unii stăpînesc această artă matțială a cuvîntului. Alții sînt mai din topor. Ține de experiență și talent. Atacul la persoană însă, așa cum spuneam, este altceva. Am încredere în judecata editorilor. Dacă această judecată n-ar exista cu siguranță că n-aș mai avea ce să caut aici. Ea, femeia legată la ochi deosebește jungla de civilizație.

Flaviu, știi am și eu o nedumerire. Ți-am văzut unele comentarii aspre dar pertinente din cînd în cînd. Unele chiar riscînd curajul de a merge împotriva \"turmei\". Numai de dragul consecvenței și totuși de ce te publici cu chestii din astea. Am senzația că nu îți place să primești sfaturi. Dar poate că n-ar fi rău să scrii un text mai scurt dar să fie poezie, raționalistă, moralistă, filosofică, cum vrei tu, dar să fie poezie.

Dragă Minos, am citit un sfert din articol. Am vrut să îl citesc pe tot dar ai atîtea greșeli de typos încît mărturisesc că m-am enervat. A devenit deranjant. Scuză-mă dar am senzația că fie nu îți respecți cititorii fie nu respecți subiectul tratat. E tot una. Ție chiar ți-e greu să scrii un text și apoi să îl mai recitești măcar o singură dată înainte de publicare? Asta ca sa nu mă mai leg și de unele formulări pe care le găsesc nereușite în limba română. Și asta într-un text dedicat unui lingvist român! Mi se pare aproape caraghios. După ce mă anunți că ai editat/corectat textul îl voi citi cu plăcere.

.... sau yerba mate... :)))
Tu poți scrie frumos Ioana. Ți-am spus, cubul acela la sferă pentru mine a rămas antologic. E o poezie unică. M-a făcut să mă gîndesc pînă și la Ștefan Odobleja, unul din primii care au pus bazele ciberneticii. Nu știu dacă știi dar monumentul de pe mormîntul lui din Tr. Severin reprezintă un cub, o sferă și o piramidă.
În orice caz, mulțumesc de trecere. Nu știu neaparat dacă este \"hormonală\". Poate este. La urma urmei cine poate ști exact ce anume este în acea umbră... din noi.

Personal cred că dacă Solomon ar citi textul ăsta ar fi dezamăgit. Îmi sună prea dogmatic și prin multe locuri total nepoetic. Lirica nu este o unealtă, este o formă de exprimare. Ți cred că el știa asta.

Mihaela,
știi, eu cred că la urma urmei nici nu are așa mare importanță mina cît procesul căutării ei, mai mult sau mai puțin deznădăjduite. La sfîrșitul unei zile noi nu găsim ceva, noi devenim ceva. Mulțumesc de trecere.

Andra,
uite și tu vorbești despre exact același lucru. \"Trăim sub vremuri\". Și am trăit \"sub vremuri\". Dar la urma urmei Țuțea spunea că \"singurii oameni inteligenți sînt pesimiștii, optimiștii sînt cam plăvani\". Merci și ție.

Wow, Tosa Claudiu. Ți-am mai spus, îmi faci o cinste deosebită. Cînd tu te apleci să mai scrii ceva sub un text al meu (în stilul tău caracteristic) și să îți exprimi indispoziția față de el, o iau ca pe un \"badge of honor\". E un semn că întradevăr am scris ceva bun.
Ce-i drept ești puțin cam penibil cu algebra la care cam șchiopătezi (cînd două numere identice cu semne diferite stau de o parte și de alta a semnului egal ele nu se pot reduce să dea zero - eventual se poate face asta cu o expresie algebrică în care variabila sau necunoscuta să fie 0, dar tu vorbești despre numere acolo). Dar te înțeleg, probabil că te pricepi și la matematică la fel ca și la critica literară.
Interesant e și faptul că din lipsă acută de auditoriu văd că începi să lovești acum în cititorii mei. Doar, doar s-o îndura unul sau una să te bage în seamă. Tu chiar crezi că nu ți se vede criza de semnificație? Cînd cineva, cu pretenții de cunoscător așa cum ești tu, aruncă chestii din astea de trei lei de genul \"text slab\" sau restul remarcilor banale de aici, fără nici un fel de argument stilistic, stau și mă gîndesc că trebuie să fi ajuns la capătul resurselor imaginației. Căci la resurse intelectuale nici nu mă pot aștepta. Pentru că, te asigur eu, textul meu are lacune, dar tu nu ai cum să le vezi, pentru simplul și banalul motiv că nu ai cum. Nu ai instrumentar, exercițiu analitic, etc, etc. Bineînțeles îți faci iluzii și probabil că îți place să te privești în oglindă, dar hai să fim serioși. Probabil că dacă ai renunța la teribilismele astea obraznice și caraghioase și ai pune mîna să citești ceva mai mult și ai mai face și ceva școală, poate că ai începe să poți înțelege ce înseamnă lirismul sau estetica. Și îți spun asta fără răutate sau dispreț, chiar dacă tu, asmuțit de alții sau altele, sau din inițiativă personală m-ai lovit cu răutate de multe ori în trecut. Închei spunîndu-ți un lucru în care cred foarte mult: fiecare dintre noi dăm în exterior exact ceea ce sîntem în interior, oricît de mult am încerca să evităm asta. Deocamdată cînd te privesc și te citesc nu reușești decît să îmi stîrnești mila. Cu sinceritate.

P.S.
am uitat să îți spun. merg să joc puțin Doom 3. Ar trebui să încerci și tu. Ți-ar mai dezmorți încheieturile și ai deveni mai flexibil la contraatac. Mai ales că Doom 3 se potrivește de minune cu aspectul grafic de la clubliterar.

Paul, am modificat puțin pentru a evita ceva nedorit. Mă bucură trecerea ta, ca întotdeauna, și mai ales faptul că încerci să o înțelegi.

Codrina, nu mai îmi spune multe că îmi frîngi inima. Am trăit 28 de ani în orașul acela. Am pescuit în Dunăre și îi cunosc rîpele de pe vremea cînd orașul se termina odată cu Țiglinele. Uneori mi-e un dor nebun de rîpele acelea lutoase și de mirosul de Dunăre. Într-adevăr \"...doar cine cunoaste Dunarea stie\".

Andrei, am tresărit puțin cînd te-am citit. Ai pricepul foarte mult dintr-un anumit strat ideatic. Cred că problema asta cu cromatica mării e destul de discutabilă. Poate ne-o explică Elia sau altcineva de pe la Constanța. Ține și de un anumit grad de salinitate și de o anumită oră a zilei, și de un anumit sezon al înfloririi algelor, și de o anumită stare climaterică.

Azrail, cine știe ce sciți sau cumani ne mai zac prin cromozomi și noi habar nu avem. Lasă, nu te mai întrista că vin alții și ne conving că sîntem arieni făcători de ziduri și Românie mare și că e mai bine să dormi cu nevasta pe vatră.

Dragii mei, ce să vă spun,... mulțumesc de aprecieri. Am vrut să scriu altceva. Nici nu vă spun titlul că veți rîde, dar pînă la urmă a ieșit asta. Poate ar trebui să nu mai scriu numai noaptea, dar ce să-i faci... metabolismul ăsta...:))

Alice, tu ești o observatoare atentă.

Monica, wow, de cînd nu ne-am mai \"văzut\"!, ce mai faci,... merci de trecere și de versuri. Da, mereu ne mai cîntă un vers \"nescris încă\", în inimă.

Paul, ce să-i faci, am și eu slăbiciunea asta pentru mare, orașele porturi, melancolia meridională, acordeonul mateloților...

Azrail, da, și eu mă tem să nu mă fi îmbolnăvit de-a binelea. Mă consolez cu vorbele lui Țuțea care spunea: \"Singurii oameni inteligenți sînt pesimiștii, optimiștii sînt cam plăvani.\" :)))

Doamne, cît de frumoasă e! Ți se răcorește sufletul cînd o citești. Sublim contrast între teologia lui \"Pamintul meu...\" și a lui \"Doamne, mi-a cazut puiul jos.\"

Eugen, Țara de Foc este o zonă geografică destul de înfrigurată. Tocmai de aceea nu cred că a fost neaparat un paradox. În ce privește imaginile... hai să ne mai gîndim...

măi Bobadile,
dacă aș fi rău te-aș întreba dacă ai produs smiorcăiala asta la \"comandă politică\". Dar prefer să nu fiu rău și te iau la \"face value\". Nu înțeleg însă cîteva lucruri, cine și unde și cînd a \"scuipat\", și pe cine? Eu zic că mi-am exprimat la vremea potrivită motivul sau motivele plecării destul de clar și decent. Nici măcar acolo \"amicii\" nu au precupețit nimic ca să își dea cu firma în cap.
Știi cum e lamentarea asta a ta? Ca a ălora care se întreabă cum de pleacă creierele din Romania dar nici unul nu se întreabă de ce. Un fel de văleu, văleu, văleleu.
Nu mai intru pe aici fiindcă nu mai am timp. Am alte priorități acum. Și să nu crezi că numai pe aici se merită să îmi petrec veacul. Iar libertatea nu e ingratitudine (așa cum crezi tu), poate doar într-o lume incapabilă să o înțeleagă.
\"Himera personalității\", \"ostenit\", eu? Mă amuzi! Ți-aș spune mai multe despre ce fac acum dar nu e locul aici.

Adevărul este că eu nu m-am prins de fenomen, poate și nefiind foarte familiar cu mecanismele interioare ale siteului. Dar pot spune că acum sînt într-adevăr dezamăgit de Radu Herinean. Știam că este orgolios și are uneori dificultăți să își contoleze unele excese dar sincer nu îmi imaginam să se coboare pînă aici cu anularea steluței. Și asta măcar din simpla și inteligenta dorință de a salva măcar aparențele. Din păcate m-am înșelat. E un fel de rîsu-plînsu\' chestia asta. Doar cineva foarte infantil poate ajunge la chestii din astea. De ce? Pentru că, așa cum îmi spunea cineva deunăzi, minusul lui Herinean nu a fost dat la text ci la steluță. Măi Radule, chiar așa de fioros și de speriat e Virgil Titarenco, încît dacă dă o steluță la un text care îți parodizează ție siteul, să simți că nu poți pînă nu o anulezi. Wow! Mă simt de-a dreptul flatat. Pentru că să avem rezon mon cher și să nu vii cu argumentul că textul era prost și tu ai făcut o bunătate de remediere în sistemul de aprecieri. Știi bine că asta ar fi o gogoașă. Și știi la fel de bine ca mine că aș putea să îți aduc cu găleata, dacă nu chiar cu căruța, texte de pe site care au stele și care sînt de cîteva ori mai proaste ca ăsta iar acolo n-ai făcut exces de zel ca aici. Ți-am mai spus, eu și din orgoliu inteligent și n-aș fi făcut gestul tău. M-ai dezamăgit. Cel puțin din acest punct de vedere. Toți sîntem mai mult sau mai puțin orgolioși, dar măcar s-o facem cu cap.
De fapt trebuie să îți mulțumesc. Tu mi-ai făcut un mare serviciu. Dacă steluțele mele valorau ceva pînă acum (și cred că fiecare dintre cei care avem dreptul la acordarea lor ne străduim să le păstrăm sau sporim valoarea) acum au devenit și mai valoroase. Acum știe toată lumea că stelele mele sînt “vînate” de “conducere” și sînt potențial incomode “conducerii”. Și asta, ținînd cont ca, “conducerea” așa cum spunea Zareh și cum mai toată lumea știe, a vîndut calitatea pe cantitate (singurul negoț adevărat aici pe site). Trage tu concluzia, te rog. Ți-am mai spus, m-ai flatat și mi-ai făcut un bine cu gestul tău.
De asemeni i-ai făcut un mare serviciu și autoarei textului. Acum știe toată lumea că a “atins” bine cu stilul acesta burlesco-scifi care îți e ție așa de drag. Eu să fiu în locul ei aș continua serialul. Are vizionări garantate pentru 10 seriale pe tema “peripeții în Alimentara poezie.ro”. O încurajez să își cizeleze stilul și să continue.
Iar dacă te opui e ca în The Borg “..resistance is futile”, nu vei face decît ca știuca în cîrlig, cu cît se zbate mai tare cu atît mai evidentă devine tragedia.
Și asta pentru, din păcate, și o spun cu tot regretul, gestul tău nu a făcut decît să mă convingă și pe mine, naivul, că ai aceleași înclinații ca oamenii politici de pe Dîmbovița: “Hai să ne facem că facem democrație. Hai să pictăm o imagine, de dragul ălora din afară.” În rest, dacă vine o critică sau o ironie dinăuntru, “ciocu\' mic” că noi tot ăștia am rămas. Dragul meu, în oricare loc din lumea civilizată gestul tău ar fi fost privit cu o vagă undă de dezgust. Un leader este prizonierul unei conduite. N-ai făcut decît să îți dai cu firma în cap. Dar tot firma s-a spart. Dacă tot zici tu că ești bolovan. Nu?!

Dacă acum un an cineva mi-ar fi spus că exact peste un an voi fi membrul unui forum de poezie, că voi avea peste 250 de texte și o mulțime de noi prieteni care vor fi prezenți atît de frumos, aș fi rîs ca de o glumă bună și l-aș fi trimis să se spele pe ochi și să își revină. Niciodată nu mi-am imaginat asta. De aceea nu pot decît să mă întreb dacă e real sau îmi joacă feste internetul. Pentru că e realmente incredibil să poată exista atîtea sentimente frumoase între oameni care nu s-au întîlnit fizic niciodată. E aproape ceva spiritual, mistic în virtualitatea asta. Vă mulțumesc și mă bucur că existați.
Trăiesc cu nădejdea ascunsă că vă voi putea întîlni odată să vă pot mulțumi așa cum se cuvine.

Alina, uneori cuvintele rămîn ca niște umbre sărace, incapabile să mai care în spate povara muțumirii. Superbă loteria viselor tale. Nu știu dacă va aduce ceva nou literaturii dar e un text mult prea frumos.
Mulțumesc pentru tot.

Nia, uite zîmbesc și zîmbesc, și zîmbesc și nu mai am replică. Sînt niște versuri așa de frumoase și așa de personale că zîmbesc și zîmbesc și iar zîmbesc. Nu, nu am replică...
Mulțumesc pentru tot.

mi\'raj, măi, se zice că ai avea ochi frumoși. Ce văd eu însă aici sînt versuri frumoase. Iar “miejii [tăi] de iarnă” tatuați pe lumina lăptoasă a acestor zile m-au dat gata. Uite că nu e dreptate pe lumea asta, să ai și ochi frumoși și să și scrii frumos și alții ca mine să n-aibă de nici una. A doua strofă însă e tulburătoare. Te întreci pe tine. Eu sînt sensibil la vizualizare... așa că mă voi abține să mai comentez.
Mulțumesc mi\'raj...

thaiis, oftez, să dea Dumnezeu să fie cum zici tu..

oriana, știi nu ți-am spus niciodată. Tu ai fost prima poetă pe care am citit-o pe site chiar înaite să devin membru. Erai sărbătorită. Ți se publicau volume. Mă uitam fascinat. E de-a dreptul incredibil pentru mine să te întîlnesc aici. Și își mulțumesc. Da, e un text aproape răscolitor. Este textul nostru. Al generației noastre. Nici tineri, nici bătrîni. Nici români și nici americani sau canadieni. Nici atei și nici religioși. Nici aproape și nici departe. Nici îndrăgostiți și nici neîndrăgostiți. Nici fericiți și nici nefericiți.
Undeva în pentagrama celor cinci simțuri pe acest altar al oaselor noastre. Frumoase imagini Oriana. Mulțumesc.

Azrail, de ce trebuie să doară viața măi omule, de ce? Îmi ghicești luptele.
Mulțumesc pentru aceste rînduri, prietene. Da, caii,... sub prag.

Ioane, poate una dintre cele mai frumoase vorbe pe care le-am citit în ultima vreme, “să ne putem sminti frumos/ spre lumină”. Mulțumesc.

Paul, mă faci și tu să zîmbesc. Da, “toamna-n cascade prin păru-i” (vorba lui Paul)
Mulțumesc

Daniel, între “Iernile de ilve” și “Norii de google” m-ai făcut să mă simt de-a dreptul fascinat de numele meu. Și asta nu e puțin lucru. :) Mulțumesc

Mulțumesc și fiicei mele, Noemi, pentru această surpriză neașteptată.

Mihai.
Am lăsat pe Mihai la sfîrșit pentru că el mi-a făcut o surpriză din care mi-am revenit și mai greu.
Mihai, ai reușit să mă impresionezi pînă la lacrimi. Iar eu nu recunosc asta cu ușurință. Mă simt de-a dreptul onorat să fi întîlnit un om atît de onest în persoana ta. Pentru că da, pentru mine “iubirea necondiționată pentru libertate” este un fel de piatră unghiulară, un fel de vîrf al triunghiului care începe în dragoste și adevăr. Este un dar fundamental inalienabil al omului. În grădina Edenului, spune Biblia, că nici Dumnezeu nu a ales să încalce acest drept al omului, dreptul de a alege liber. Eu cred în asta. Și poate de asta sînt în stare să le iert americanilor aproape orice păcat, de la kitsch pînă la ipocrizie. Pentru că sînt un popor care respiră libertate. Îmi aduc aminte că prin toamna lui 1989 umblam pe stradă și ajunsesem să vorbesc, să conferențiez singur, cu mine însumi, despre greșeala catastrofală a marxismului de a nega nevoia fundamentală a omului pentru libertate. Libertatea este organic legată de individualitate și personalitate, pentru că nu putem fi adevărate persoane decît atunci cînd alegem liber. Nu sînt naiv să cred în iluzia libertății absolute, știu că există mult determinism, dar el este excepția și nu regula.
Mulțumesc Mihai pentru cuvintele tale și sper într-o zi să te pot întîlni.


Virgil Titarenco – a.k.a. Profetul
Atlanta – 14 dec. 2004

Gabi,
nu mă deranjează. Întotdeauna am preferat renunțarea la pluralul de politețe în astfel de cazuri. Trăiesc într-o lume care nici nu îl cunoaște.
În ce privește textul, mie mi se pare puțin cam subliminal. Ție poate îți comunică multe dar poezia cred că trebuie să conțină și \"poezie\" nu numai \"filozofie\" sau mesaj.
Ai o înșiruire de verbe care ar putea primi mai multă \"carne\" pe ele pentru a deveni o \"sculptulră\". În ce privește Titu Maiorescu, eu nu l-am mai citit din liceu. Dar părerea mea este că dacă vrei să scrii poezia secolului 19 îl poți folosi pe el ca ghid. Dacă însă vrei sa scrii poezia secolului 21, poezia ta și a contemporaneității tale, trebuie să te descoperi pe tine și să te scrii.

cu simpatie,

nene? nu îmi place apelativul acesta. dar nu cred că mai are importanță acum. ce n-ai înțeles tu e că steluța am acordat-o textului, nu ție ca persoană. iar de supărat nu îmi aduc aminte să mă fi supărat pe tine. Ți-am făcut de mai multe ori citeva observații vis a vis de felul cum scriai. observații pe care nu prea le-ai înțeles sau le-ai luat drept ofense personale, din nou transformînd dezbaterea de principiu în conflict de persoană. nu pot să spun decît că îmi pare rău că nu am intuit mai devreme că stăteam de vorbă cu o persoană care nu poate disocia aceste două lucruri. nici acum nu o poți face. aș putea să îți vorbesc mai mult despre asta dar sînt convins că nu te interesează. pe tine te interesează persoana ta și mai puțin literatura. personal nu văd nimic hilar în asta ci doar ceva puțin trist și plictisitor... atît