a doua iluzie optică

Si chiar imi place acest poem... as fi rea sa spun altceva..pare un pahar de cristal cu un strop de roua... oare cine-i zana de dincolo de cuvinte?
Eu cred ca \"fluierul om\" prin care se scrie poezia, nu este intotdeauna frumos, destept si bun... dimpotriva.. marii artisti au fost si vor fi niste imposibili, niste prea plini de ei insisi, niste narcisiti...asta nu inseamna ca sunt mai putin talentati decat sunt! Cine e nevinovat sa arunce primul cu piatra. Tu esti Nevinovat?! Apropo, cum ramane cu luat idei, insusit si dat mai departe? Asa vuieste valul despre mare...

narcisisti...ma iarta

eu sînt și frumos, deștept și bun/ și mă spăl și cu săpun

Gabriela, dacă mi se face cinstea să fiu, și măcar în glumă, așezat în aceeași discuție cu Păunescu, mă simt fundamental nevrednic. Fiindcă talentul lui nu-l am iar de defectele lui nu m-am \"învrednicit\", (zic eu).
Nu am înțeles ce ai vrut să spui cu \"Apropo, cum ramane cu luat idei, insusit si dat mai departe?\". Că eu nu îmi aduc aminte să fi \"luat\" ideile nimănui. Pe cravata mea de pionier.
Mă bucur că ți-a plăcut și că ai fost tu însăți, în ciuda probabil a vagii antipatii pe care o sugerează persoana mea. Hai să îți spun un secret: în ciuda aparențelor, ești binevenită și cu critici negative.

Ohoo. stai bland... am mai spus-o... poetii care sunt adevarti poeti sunt poeti, au o lirica distincta.. o amprenta lirica... personalizata... cand il citesti pe X, pe Y, sau pe Z, aflati deja in fiinta poezie, ii recunosti, cand esti dedat la citit poezie desigur, nu ti se pare ca uneori avem in poemele noastre noi - redescoperirea roatei, sau chiar citate din altii? Si facem uneori asta din cauza amneziei..uitand poate ca am citit undeva un poem, ca ne-a placut, ca l-am uitat dar ca apoi subconstientul nostru l-a scos la iveala ca pe o noutate? Hai sa fim sinceri... La sat m-am referit... Eu nu compar poetii, nu-i pun in balanta, nu-i masor cu sublerul...ci urmaresc cat ma pricep acea semnatura amprenta lirica de care am vorbit... In rst sa auzim de bine... Oricum poemul de aici - acest pahar de cristal autentic imi place. Si mie imi place intr-adevar Poezia, ma face sa ma simt in al noulea cer... pe al noulea val... nu-ti spun ce inseamna marea pentru mine...m-am nascut pe tarmul marii si nu pot sta departe de mare prea mult.. desi ma incarc sufleteste numai sus la munte! cu bine.

Draga Virgil, imi pare ca toarce cuvantul si teama primordiala nu este decat un joc, o data ce \"felina\" ti-a atras atentia si ti-a adormit ochii, nu mai ramane decat sa toarceti amandoi fericiti pana la adanci batraneti...o iluzie duala.

seducător nemișcată
mă privește felina
aproape
transfigurată

Mi-a placut poezia, imagini putine, frumoase, intense si reprezentative.

Seductia \"nemiscarii\"...tentatia iubirii in doi...limita propriei fiinte...bogatie de imagini si chiar de...sensuri.
Tragic de frumoasa e viata asta...

Camelia, da, este un joc, de lumini și umbre, și cine știe dacă e o ea, un el sau o nălucă... La urma urmei este o iluzie, nu?..

Azrail, da, tragică și riscantă... mulțumesc de trecere

Gabriela.
\"poetii care sunt adevarti poeti sunt poeti, au o lirica distincta.. o amprenta lirica... personalizata\"
Nu sînt neaparat de acord cu tine. Mie mi se pare că tu dai definiția poetului mai mult sau mai puțin clasic. O definiție care mi se pare totalmente anacronică astăzi. Dar, bineînțeles asta rămîne părerea mea. Nu e nevoie să mi-o împărtășească nimeni. Tu privești lucrurile static eu le privesc dinamic, în proces. În orice caz asta e o discuție mult prea amplă și nu încape aici.
Sînt însă puțin contrariat de următoarea frază: \"nu ti se pare ca uneori avem in poemele noastre noi - redescoperirea roatei, sau chiar citate din altii? Si facem uneori asta din cauza amneziei..uitand poate ca am citit undeva un poem, ca ne-a placut, ca l-am uitat dar ca apoi subconstientul nostru l-a scos la iveala ca pe o noutate? Hai sa fim sinceri... La sat m-am referit... \"
Serios, hai să fim sinceri, nu știu cum e în poemele tale, nu știu, nu te-am urmărit, tu te cunoști mai bine. În ce mă privește pe mine, încă n-am dat în amnezie. Ce-i drept mă ajută deocamdată și vîrsta. Iar în ce privește inventarea roții (că din cîte știu eu n-a descoperit-o nimeni la început într-o groapă, că la asta cred că făceai aluzie), deci, cum ziceam, despre re-inventarea roții, mă tem că sînt prea orgolios și prea inteligent (nu e nevoie să îmi amintști de modestie - îl imit și eu pe Păunescu acum, că tot vă e drag), deci prea orgolios și prea inteligent ca să fac așa o gogomănie. Dincolo de asta lucrurile despre care vorbești tu, în limba mea se numesc plagiat, care este, tot în accepțiune personală, o nemernicie dezgustătoare. Acuma, dacă tu insinuezi ceva de genul acesta în textele mele te provoc să spui clar și concret la ce anume te referi. Altfel, mă tem că riști să te descalifici ca și comentator. Sincer, nu vreau să te jignesc dar e riscant ce insinuezi. Cred că ești la fel de conștientă ca și mine că ceea ce scriem aici, fie poezie, proză sau comentariu, se poate citi în spațiu public de către 20 de milioane de români. Familiile noastre, profesorii, colegii noștri, oameni simpli, academicieni, redactori, scriitori, artiști, preoți, politicieni, sportivi, etc, etc, etc. Cînd insinuăm ceva sau afirmăm ceva ar trebui să fim gata să stăm lîngă acea afirmație și peste două zeci de ani de acum. Altfel, nu știu dacă ne-am mai putea privi în ochi, în oglindă, nu?

Nu vorbesc de plagiat... putem alege o tema anume... exercitiu poetic sa-i zicem ... si acolo rezultatul ar putea fi vizibil... in nici un caz nu vorbesc de plagiat... si nu-i cazul tau - ci o generalizare...
Cat priveste amprenta lirica, eu sunt intr-adevar - conservatoare... imi place ca oamenii cu care stau de vorba sa aiba un nume, nu greu, nu usor, nu stralucitor, nu opac ci doar un nume... caruia sa-i pot spune simplu : Buna ziua, si ziua sa se faca buna...
De ce esti tu mereu pe picior de razboi?
Eu de exemplu nu vreau sa seman cu nimeni, si totusi de cand ma stiu mi s-a tot spus: semeni cu tatal tau, semeni cu mama ta, semeni cu cutare si cu cutare... mi s-a spus atunci cand nici nu-l citisem pe N. Stanescu (am fost o obraznica, am inceput a citi poezia universala, si abia apoi pe cea de acasa...) ca seman cu N. Stanescu... Si chiar nu seman de loc cu N. Stanescu, nu-s nici blonda, si nici n-am scris nimic asemenea lui... Imi place cum a scris... as vrea eu sa pot scrie asemenea iubirilor mele din poezie... dar nu, eu scriu asa cum simte sufletul meu...chiar daca, in teme - poteci batute de mult de multi altii, vad ca redescopar roata... probabil ca trec prin acelasi loc energetic, si probabil ca limba romana imi ofera sansa de-a exprima traducera unei trairi asemanatoare celor dinaintea mea... da, n-am vrut sa te supar... si uite, n-am sa-ti mai comentez nici un rand... de citit am voie sa te citesc?

De ce sînt pe „picior de război”?.... Nu știu, sau poate știu, sau poate eu îi spun altfel. Poate ține de multe lucruri, de unele pe care le știu și poate de unele pe care nu le știu. Cu siguranță ține de lucruri din trecut, de lucruri pe care nu le pot spune aici. Nu știu, dar nu cred că sînt ostil din fire, și nici violent. Dar tocmai ieri îmi spunea cineva că ma detestă aici pe site. Cu cîteva zile în urmă cineva îmi scria ceva vulgar aici pe site. Cu cîteva săptămîni în urmă cineva îmi pocea de trei ori la rînd în mod intenționat numele de familie pe site. Cu ceva vreme în urmă cineva mă acuza că îi fur titlul unui poem aici pe site. Vrei să mai înșir?... Că mai am... Și tu mă întrebi de ce sînt „pe picior de război”?! Nu sînt, Gabriela. Chiar nu sînt. Chiar sînt calm zilele acestea. Aproape bonom. Dar după cum spuneam în altă parte, scurta mea existență pe poezie dot ro m-a învățat că aproape singurul mod în care poți supraviețui în această „comunitate” este cu jungherul „la vedere”. Nu îl folosesc. Dar iartă-mă dacă sînt precaut. Cum zice blajinul român, „Cine s-a fript cu ciorbă, suflă și-n iaurt.”
Nu, nu sînt supărat pe tine și îmi pare rău dacă ai înțeles că eu mi-aș dori, sau că cea mai bună alegere este să nu mai critici sau nu mai comentezi textele mele. Dacă îți aduci aminte, în primul meu răspuns îți exprimam chiar invitația de a scrie și atunci cînd ceva nu îți place sau de deranjează în textele mele. Cînd am spus despre „descalificarea ca și comantator” nu m-am referit în raport cu mine ci, fie că crezi sau nu, m-am referit la reputația ta. Evident eu, în mod instinctiv mi-o voi proteja pe a mea și faptul că nu am nimic ce să îmi reproșez atunci cînd se folosește ideea de plagiat. Dar sincer, m-am gîndit la tine. E foarte ușor să arunci vorbe și să faci aluzii. Sînt unele persoane care procedează așa pe aici. Compromiterea lor este evidentă. Eu cred în religia lui „what goes around, comes around”. Sau, ce semeni, mai devreme sau mai tîrziu vei secera. Eu cred însă că tu ești un om cinstit și de aceea am îndrăznit să îți spun riscul la care, în umila mea părere, te expuneai. Mi-ar părea rău să mă fi înțeles greșit. Mă voi bucura de tine dacă îmi vei citi textele și vei comenta așa cum îți dictează conștiința și criteriile artistice personale. Perspectiva din care privești tu este unică și oricît de origolios aș alege să fiu, tot sînt nevoit să recunosc că fără perspectiva ta sînt cu ceva ma sărac în înțelegerea a ceea ce scriu. Și aceasta este valabil cu privire la oricine se oprește pe rîndurile mele. Iată că ți-am spus adevărul.

frisonant de frumoasa. ai inceput si tu ciclul \"poeziilor hormonale...\" sau il continui? feline si feromoni de gladiator. parfum de jungla romana. din ce in ce mai bine. uite, tie ti-au folosit palmele. sau cafeaua?

.... sau yerba mate... :)))
Tu poți scrie frumos Ioana. Ți-am spus, cubul acela la sferă pentru mine a rămas antologic. E o poezie unică. M-a făcut să mă gîndesc pînă și la Ștefan Odobleja, unul din primii care au pus bazele ciberneticii. Nu știu dacă știi dar monumentul de pe mormîntul lui din Tr. Severin reprezintă un cub, o sferă și o piramidă.
În orice caz, mulțumesc de trecere. Nu știu neaparat dacă este \"hormonală\". Poate este. La urma urmei cine poate ști exact ce anume este în acea umbră... din noi.

ah bon! vrei sa ma vezi sfasiata in gheare. ti-am mai spus ca si mie imi plac. dar pentru ca sunt frumoase si cad in picioare, nu pentru miorlait sau carnea de tocanita coreeana. tocmai acum cand imi duc penele in cuib (nu pe beach, ci langa; e mai ieftin) ti-ai gasit sa ma soricesti. dar voi avea timp. da. voi avea timp si pentru al ielelor. tu stii ca aici nu se da bacsis iar eu nu stiam despre mormant. da, este hormonala, ca mai toate de. a mea nu a fost. mie mi s-au atrofiat. traiesc in sfere atrofiate. da. trebuie sa recunosc ca ma gandesc destul de des. ti-am raspuns la acea intrebare. dar inca n-am luat hotararea. nu imi place sa iau hotarari la sfarsit de luni. mai ales cand este vorba despre metafore si scriere de literatura la gramada. poate va iesi ceva. cine stie...?! mai vorbim...





si zi mersi draga mea prietena. sper sa ma inviti.