antiheraldică

O viziune sumbra, dar interesanta si, desigur, foarte poetica.
Mi-a placut in mod deosebit. Mai ales

\"lumina de la capătul tunelului
ispitește aceiași fluturi obosiți
crispați în metamorfoze perpetue
agonizante\"

Mulțumesc de trecere Elia, da este sumbră, și are și un motiv. Dar el este oarecum incriptat.

rostul expira
plecarile undeva
banuita lumina ispitesc
inca o noapte in cuseta apocalipsei

hai ca m-a inveselit tare poemul tau, virgil

bun, ca de obicei

ioana

intru pe Agonia si citesc poezii. Uneori ma trec fiori(la fel ca si acum). Stiu ca atunci, cel care-a scris, a ajuns in mine.

Deși \"antiheraldic\", poemul lui Virgil Titarenco descrie în amănunt semnele unui cotidian în care \"rostul lucrurilor\" este să \"expire\" urma respirației zilnice, în care totul pare a fi deja-vu, viitorul suferă o oboseală cronică, fluturii ar putea fi oricine, de parcă acolo, în vremea aceea, sensurile nu pot ființa decât de la aripi la tălpi. Nimic nu mai este antigravitațional. \"Inerția așteptărilor\" mimează un screening în care un ochi atent ar putea surprinde o ușă conturată în atmosfera densă a acestui sfârșit, prin care timpul - \"prăbușit sub propria greutate\"- se scurge spre marginea lumilor, pe acolo pe unde și \"plecările se fac pe furiș\". Dar se fac. Din acest motiv, negativul heraldic are un în_semn roșu: semn că axis mundi va avea frunzele la fel de verzi.

Recitește poemul fără perisabilele: \"de la capătul tunelului\", \"gării\", \"casa de bilete\", \"în cușeta\".

Mi-au cazut
pasii
lichizi si imbalsamati
peste desuurile
amantei uitate
la marginea
supremului
pat
ne vom calatori
dinastiile apusului
dincolo de argintul
tamplei copilului
urland a carne
de fantanar apostat
alergand peste ape
dezbracat de credinte

parca-mi trage clopotele. imi vine sa intru-n pamant cu criptare cu tot. lumina ajunsa la capatul tunelului are un gust flasc. ma face sa ma vars. de ce scriu? e de-ajuns sa traiesc metafore pentru a ma bucura de vizite zilnice la ore prelungite prin spitalul tamaduitor de suflete agonizate? poate ca nu. umil cersetor al clipelor, am petrecut ascultand si minunandu-ma. Minunarea ia sfarsit cu o poezie minunata, care se infige, da Thais, si in inima mea. n-am sa plec, aceste pagini ma tin impreuna in mine.
ma regasesc. dar e clar ca trebuie sa caut. mina de aur e la sute de picioare sub pamant...

Mie textul asta mi se pare o mare cascada de intertextualitate.Textele lui Virgil Titarenco sunt ca niste capitole dintr-o carte, insa, despre care se vorbeste in acelasi fel despre aceleasi lucruri.
Citirea acestui poem si a celorlalte creatii din ultima vreme ale autorului sunt ca doua numere identice insa cu semn diferit, de o parte si de alta a semnului egal, care se reduc si lasa in urma 0.
Nu e deloc surprinzatoare reactia unora dintre noi care la astfel de texte lasa comentarii menite sa scoata-n evidenta fie faptul ca se regasesc in text fie ca se simt \"zguduiti\".
E o reactie plictisitoare care pe zi ce trece apare si mai mult in majoritatea textelor mediocre si care nu-n ultimul rand ne arata imposibilitatea cititorului de a etala la un nivel constant lirismul, din punct de vedere al noutatii, a ferventei, a fortei si a fluiditatii demonstrand predispozitia unora la banal.

Mi-a placut, cu toate ca insipra catre un pragmatism drastic..Si daca realitatea e trista, mai bine este cateodata sa nu ma mai gandesc!
Vorbesti despre lucruri minunate `fluturi obositi`, `ambitii`, `suflete`, care chiar daca se retrag intr-un final fara speranta, nu-si modifica frumusetea decat printr-o apasatoare si perena obstructie a socialului, a destinului...O tristete boema cu care putem convietui...nu neaparat si accepta intotdeauna. Ma faci sa imi pierd sperantele...La un moment dat ambiguitatea fericirii de acum se estompeaza. Si mai departe ce pot face? Vremea schimba oricum ceea ce exista in noi.

Ioana, dacă ai găsit cheia parodiei negre atunci poți fi înveselită.

Thais, e aproape normal să fie așa de vreme ce a fost într-un întotdeauna acolo.

Alma, tu ești \"periculos\" de tenace cînd te apropii analitic. Ai fost cu siguranță în zona \"roșie\" a parodiei negre. Acolo unde \"căderea sub propria greutate\" devine irevocabilă. Deci da, un amestec de romantism, modernism și negare a postmodernismului. Mă întreb dacă să mai scriu așa. Mă întreb pentru că 3/4 este mai mult decît 1/4. Oare nu ne scriem pe noi?!
Întrebare editorială: Sînt de acord cu tine că se merită o versiune mai \"decontextualizată\". Întrebarea mea este, aș putea să o postez aici în continuare sau doar să modific textul? Întreb pentru că într-un fel îmi place și versiunea aceasta \"ceferistă\".

Azrail,
ACHTUNG! Acest text al meu nu trebuie citit cînd ești în prezența iubitei, logodnicei, soției sau altei ființe față de care ai înclinații erotice. Are un efect cumplit, garantat.

Mihaela,
știi, eu cred că la urma urmei nici nu are așa mare importanță mina cît procesul căutării ei, mai mult sau mai puțin deznădăjduite. La sfîrșitul unei zile noi nu găsim ceva, noi devenim ceva. Mulțumesc de trecere.

Andra,
uite și tu vorbești despre exact același lucru. \"Trăim sub vremuri\". Și am trăit \"sub vremuri\". Dar la urma urmei Țuțea spunea că \"singurii oameni inteligenți sînt pesimiștii, optimiștii sînt cam plăvani\". Merci și ție.

Wow, Tosa Claudiu. Ți-am mai spus, îmi faci o cinste deosebită. Cînd tu te apleci să mai scrii ceva sub un text al meu (în stilul tău caracteristic) și să îți exprimi indispoziția față de el, o iau ca pe un \"badge of honor\". E un semn că întradevăr am scris ceva bun.
Ce-i drept ești puțin cam penibil cu algebra la care cam șchiopătezi (cînd două numere identice cu semne diferite stau de o parte și de alta a semnului egal ele nu se pot reduce să dea zero - eventual se poate face asta cu o expresie algebrică în care variabila sau necunoscuta să fie 0, dar tu vorbești despre numere acolo). Dar te înțeleg, probabil că te pricepi și la matematică la fel ca și la critica literară.
Interesant e și faptul că din lipsă acută de auditoriu văd că începi să lovești acum în cititorii mei. Doar, doar s-o îndura unul sau una să te bage în seamă. Tu chiar crezi că nu ți se vede criza de semnificație? Cînd cineva, cu pretenții de cunoscător așa cum ești tu, aruncă chestii din astea de trei lei de genul \"text slab\" sau restul remarcilor banale de aici, fără nici un fel de argument stilistic, stau și mă gîndesc că trebuie să fi ajuns la capătul resurselor imaginației. Căci la resurse intelectuale nici nu mă pot aștepta. Pentru că, te asigur eu, textul meu are lacune, dar tu nu ai cum să le vezi, pentru simplul și banalul motiv că nu ai cum. Nu ai instrumentar, exercițiu analitic, etc, etc. Bineînțeles îți faci iluzii și probabil că îți place să te privești în oglindă, dar hai să fim serioși. Probabil că dacă ai renunța la teribilismele astea obraznice și caraghioase și ai pune mîna să citești ceva mai mult și ai mai face și ceva școală, poate că ai începe să poți înțelege ce înseamnă lirismul sau estetica. Și îți spun asta fără răutate sau dispreț, chiar dacă tu, asmuțit de alții sau altele, sau din inițiativă personală m-ai lovit cu răutate de multe ori în trecut. Închei spunîndu-ți un lucru în care cred foarte mult: fiecare dintre noi dăm în exterior exact ceea ce sîntem în interior, oricît de mult am încerca să evităm asta. Deocamdată cînd te privesc și te citesc nu reușești decît să îmi stîrnești mila. Cu sinceritate.

Virgil, m-am referit la 0 nu ca valoare numerica, be gentle dude ;-)
Dar mare minune ar fi fost sa intelegi ideea ;-)

sanatate

Claudiu, te-ai gândit vreodată că și reacția ta poate fi etichetată drept plictisitoare? Mie așa îmi pare pentru că am citit multe de acest fel pe site. Afirmația ta: \"Dar mare minune ar fi fost sa intelegi ideea\" ți se aplică și ție, nu crezi?! Te-am citat nu cu intenția de a te jigni, ia-o ca o avertizare. Da, te sfătuiesc să fii mai tolerant pentru că data viitoare s-ar putea ca tu să devii cel greu sau imposibil de tolerat.

Dacă e slab sau nu, e treaba celor care se pricep s-o spună, sau a celor care îsi imaginează asta, indiferent din ce motiv. În ce mă priveste, când comentez un text, nefiind critic specialist, mă raportez la felul în care a ajuns la mine mesajul său, la cât de poetic sau nu mi se pare că a fost exprimat. Din acest punct de vedere, poezia de mai sus a făcut să vibreze în sufletul meu o coardă sensibilă, mi-a plăcut, deci pot spune că este bună. Am vrut să subliniez câteva versuri ce mi-au plăcut mai mult, dar am renuntat întrucât, recitind, am constatat că ar fi trebuit să copiez toată poezia.