Poezie
Eclesiastul 12
1 min lectură·
Mediu
Până nu vine iarna...
Când drumul înspre El, întroienit,
Devine imposibil celor tari
Care încep să se-ncovoaie...
Cât cei ce se uită pe ferestre
Văd limpede în zarea speranței
Adevărul...
Până când mai aud deslușit
În frunzișul memoriei mele
Tot ceea ce Tu ai făcut
Să cânte pentru mine
Până când paznicii templului Tău
Mai pot schița un gest de antiprofanare
Până când nu mă cutremură înaltul
Și nu mă țintuiește reumatic
Singurătatea...
S-ar putea auzi oricând
Zvon de bocitori la porți
Ducând jalea ulciorului spart
Prematur la fântână...
Până funia de argint o țin încă
În mână
Voi căuta izbăvirea țărânii
De reîntoarcerea-n țărână
Doresc să știu temeinic cine sunt!
Și dacă am fost modelat de Cuvânt
Și dacă sunt urmărit de Recreere,
Străpungă-mă această Cunoștință
Ca să mă port în consecință.
noiembrie 1988
012.925
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Erna Maura Herteliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Erna Maura Herteliu. “Eclesiastul 12.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/erna-maura-herteliu/poezie/93126/eclesiastul-12Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VTVTVirgil Titarenco✓Personal cred că dacă Solomon ar citi textul ăsta ar fi dezamăgit. Îmi sună prea dogmatic și prin multe locuri total nepoetic. Lirica nu este o unealtă, este o formă de exprimare. Ți cred că el știa asta.
0