Erna Maura Herteliu

Luați, mâncați și beți Acesta este trupul meu Frământat În Ghetsemanii ascultării depline Este sângele Meu Șiroind îndurare Peste-a lumii altare Și inimi Nesfinte, răzvrătite și

Iubitorule Tată, La porțile cerului, iată, Un grup de drumeți s-a ivit Sunt dintre acei puțini Cu privirea curată Care văd steaua Mea în Răsărit!

La ceasul acela binecuvântat Un Copil ni s-a născut Un Fiu ni s-a dat, Pe umărul Lui o cruce s-a pus Păcatul meu și al tău În pustiu a fost dus... Pe umărul Lui Domnia va fi Iar ceasul acela

...Iarna în doi, Zăpada albastră Căzând peste noi Ne întreabă De-avem în ogradă Lemne de foc Căciuli și cojoc Făină de pâine Și griji pentru mâine. N-avem. Dar vrem, Stimată cucoană În

Pe la anul al 18-lea al domniei mele Când cei mai mulți citeau în stele, Întrebau morții și pe Nostradamus Cum ne vor fi sorții În acest final de istorie Și stress, Mi se părea că ocup un tron

Tu ești un măr roșu pe creangă, Fruct oprit spre care-ntind Cu încăpățânare mâinile amândouă... Te știu de când erai floare, O floare de mai Într-un copac de septembrie, Acum ești fruct

În miezul miezului de noapte Când deșarte vise Se tipăresc în subconștient; Sau când se doarme inert; Când hoții tocmai termină Să fure adevărul Și-l ascund în pădure, Cineva a pus ceasul să

Până nu vine iarna... Când drumul înspre El, întroienit, Devine imposibil celor tari Care încep să se-ncovoaie... Cât cei ce se uită pe ferestre Văd limpede în zarea speranței Adevărul... Până